De curând, cineva mi-a stabilit ca punct de întâlnire Mănăstirea Stavropoleos. Recunosc, m-a cuprins instant panica. Era o zi ploioasă mai ceva ca în Lacustră. Centrul Istoric, după cum bine ştiţi, în refacere (a se citi cu străzi desfundate şi multe pasarele de lemn care mie-mi dau fiori în general, ca să nu mai spun pe ploaie), plus o capacitate de orientare destul de limitată, specifică femeilor, au contribuit la panica mea.

Cum trebuia neapărat să ajung acolo, am apelat la bunul prieten Google ca să mă pot orienta. Nu mai ştiu exact care au fost cuvintele cheie în funcţie de care am făcut căutarea, dar printre primele rezultate a fost şi site-ul www.stavropoleos.ro.

În viteză şi din postura lui Toma Necredinciosul m-am gândit ca o fi vreo coincidenţă… Curioasă din fire, am zis să încercăm, cine ştie ce legături sunt, poate. Am dat click şi… surpriză: era chiar mănăstirea pe care o căutam, cea din Bucureşti.

Am descoperit multe informaţii despre: istoria mănăstirii, cei care slujesc şi trăiesc acolo, preocupările lor – inclusiv restaurarea de cărţi vechi şi icoane, orarul slujbelor etc., dar şi adresa care mă interesa.

De asemenea, am găsit şi o galerie foto destul de bogată. Mai mult, nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit şi o mini bibliotecă virtuală, dintre acelea cu care se pot mândri puţine biblioteci din ţara noastră, dar şi fişiere audio cu slujbe şi cântece bisericeşti.

Având informaţiile necesare, m-am aventurat în ploaie să descopăr live mănăstirea despre care îmi făcusem deja o impresie bună şi fără a o vedea. Am descoperit unul dintre puţinele obiective din Centrul Istoric restaurate cu grijă şi care se poate vizita.

Este un colţ de linişte, unde se îmbină frumos trecutul cu prezentul pentru a oferi vizitatorului un moment de respiro, de meditaţie, o lecţie de istorie şi artă. Un exemplu de ce se poate face dacă cineva îşi doreşte să facă un lucru temeinic.

Când aveţi sau vă doriţi o clipă de răgaz, vizitaţi Mănăstirea Stavropoleos. Pe lângă biserica în stil brâncovenesc, construită în 1724, veţi descoperi o frumoasă incintă construită după planurile arhitectului Ion Mincu la începutul secolului al XX-lea. Cu atâta linişte, nu o să vă vină să credeţi că sunteţi în mijlocul Bucureştiului.

Dacă sunteţi pasionaţi de lectură, istorie sau obiecte de cult, puteţi vizita biblioteca în care veţi găsi peste 9000 (!)de volume şi colecţia de obiecte vechi bisericeşti, unele dintre acestea fiind recuperate de la bisericile dărâmate în timpul regimului comunist.

Comentarii

comentarii