Este un accesoriu greu de purtat. Îţi vine să renunţi la el, dacă ţi-ai permite. Este un cameleon care, fără milă, din bogat te face şi mai bogat, din rafinat te preschimbă-n snob, din rege te coboară la rang de valet, din impotent te transformă în homo virilis, şi invers. Este atât de scump, încât 99% se întreabă dacă nu cumva e falsul strălucitor, cumpărat de la colţ cu Piaţa Romană.

În fapt, Rolex nu a existat niciodată. E prea costisitor. După o zi de purtat Rolex, psihicul tău e făcut zob. Înainte să îndrăzneşti să-ţi pui un Rolex pe mâna stângă, trebuie să epuizezi inventarul întrebărilor cu pornire de la facerea întunericului: unde mă aflu, cine sunt, cu cine sunt, cât de bogat sunt, cu ce pot să mă laud în afară că port un Rolex. Forma cuvintelor s-a schimbat, între timp. Dar înţelegem cu toţii. Biblia trebuie retradusă după apariţia Rolexului.

Partea frumoasă a lucrurilor (vorbim aşadar de cea intangibilă) e că nu vei fi niciodată într-atât de bogat încât să vezi în Rolex un frate geamăn al lui RULEXX, fabricat într-un atelier la margine de apă, din oraşul Táoyuán. Rolex este un fel de a şaptea dimensiune, dincolo de care nu mai poţi îndruga nici un gând.

Să rămânem cu această concluzie: mulţi nu poartă Rolex de frică.

Dar şi pentru că, atunci când îşi leagă ceasul Rolex la mână, se întreabă la ce bun?

Comentarii

comentarii