J. POPESCU, “Frigiderul”

Plici! Ceasul îl cumpărase de la un Oktoberfest. Secundarul nu avea o mişcare sacadată ci se mlădia în aer şi lovea fesele dezvelite ale unei domnişoare blonde cu sâni mari şi decolteu generos, aplecată peste un butoi de bere aflat chiar în mijlocul cadranului. La fiecare lovitură aceasta scotea un ah! foarte discret, deloc vulgar. Era două noaptea şi nu înceta să se gândească ce ar putea avea în frigider. Dorea să scape de el chiar în noaptea asta.

Căută printre cărţi şi îşi găsi actul de identitate, paşaportul, carnetul de conducere, actele de la casă, cardurile, fişele de sănătate – totul. Îşi aprinse o ţigară. Plici! Îl legă la o sursă autonomă de curent şi începu să îl tîrască încet spre lift. Stătea la ultimul etaj, oraşul era negru, cîte o luminiţă ici şi colea. Plici! Îl aduse lîngă lift şi se chinui ceva timp, îl aplecă, cine dracului are nevoie de lift la ora asta, şi chiar atunci, în timp ce latura de sus a frigiderului se sprijinea de tavanul liftului, abia atunci îşi aminti că frigiderul era mai înalt decît liftul şi că îl urcase cu un prieten o jumătate de zi. Chiar atunci auzi un cîine urlînd în noapte. Lăsă frigiderul pe jumătate în lift şi intră în casă. Ieşi în balcon. De unde urla? Plici!

Coborî şi o luă la dreapta. Jos ecoul nu îl mai deranja atît de tare încercînd să ghicească locul. Îl zări la o intersecţie, deloc jigărit, destul de bine hrănit. Simţea ceva? Era singurul cîine din jur, ar fi trebuit să îi ţină ritmul şi alţii. Regretă că plecase în grabă şi nu apucase să ia cu el un cuţit. Plici! Avu un noroc chior. Chiar între el şi cîine era o maşină luxoasă cu geamul din partea şoferului spart. Se apropie de cîine, îl cuprinse cu o mână de bot şi cu cealaltă de picioarele din spate apoi îi frecă gîtul de geamul spart pînă cedă pielea, apoi mici vase de sînge unul după altul. Spre sfîrşit, cînd deja nu mai mişca şi trecuse de şira spinării, munca era plăcută, carnea era moale, fragedă. Capul i-l puse jos, iar corpul i-l aranjă pe scaunul şoferului pe care avu grijă să îl apropie de volan, cu labele din faţă aşezate pe el. A doua zi toate ziarele aveau să titreze: Un cîine şi-a pierdut capul încercînd să conducă o maşină de lux. Plici!

Unde să pună capul. Pe propriu-i cap i se părea inestetic. Pe umăr ar fi mers dacă ar mai fi avut încă unul şi era prea obosit să il caute şi pe al doilea. Ce epoleţi! Se descheie la prohab şi îl lăsă să iasă cu ochii, botul şi urechile din pantaloni, apoi se acoperi cu balonzaidul. Se distră vreo oră şi îşi promise să acopere în nopţile următoare toate farmaciile din oraş: intra în cîte una, cu o faţă distrusă, farmacista îl intreba ce are, iar el răspundea: Aveţi ceva pentru aşa ceva, în timp ce se dezvelea. Leşinau, începeau să urle, cădeau peste rafturile pline cu sticluţe şi arome.

Puţea îngrozitor de la sîngele închegat al lui Jimmy. Se aruncă în cada plină cu săruri şi uleiuri împreună cu Jimmy. Ieşiră după o jumătate revigoraţi complet. Îl puse pe Jimmy lîngă ceas. Plici! Se duse pe hol şi reuşi să aducă frigiderul în casă. Singura şansă era să îl scoată pe geam şi să îl lase uşor uşor cu nişte frînghii. Îl legă bine şi se aplecă. Chiar în dreptul ferestrei, la parter, se afla o bancă. Pe bancă doi făceau dragoste în timp ce ea stătea pe burtă şi citea o carte. Alături avea o lampă şi o farfurie cu mere ionatane. Trebuia să aştepte. Îi privi pe cei doi timp de oră. În sfîrşit becul se arse şi cei doi plecară.

Verifică frînghia şi nodurile. Apoi îşi dădu seama că poate ar trebui şi el să se ancoreze. Să se lege cu frînghia de calorifer? Nu, poate frigiderul s-ar fi agăţat de el şi ar fi căzut şi el. Renunţă. Dar se putea agăţa şi de haine. Se dezbrăcă în pielea goală şi începu să apropie frigiderul de fereastră. Era chiar mai uşor decît atunci cînd încercase să îl bage în lift. Părea că se îndreaptă singur către noapte şi dacă nu ar fi fost el să îl ţină de frînghii noaptea i-ar fi înghiţit cu totul.

(Editura Complet, Meudon, 1961)

Comentarii

comentarii