În 2013, Ana va putea fi urmărită în Serena, viitoarea dramă a Susannei Bier, deja posesoare a unui Oscar pentru In a Better World. Noi îi dorim să-şi găsească, într-un final, rătăcitorul ruj Chanel şi să joace la fel de bine ca în Periferic. Iar, până se limpezesc producțiile, la propunerea Anei, ne angajăm să investigăm misterioasele împrejurări ale morţii lui Palomino Molero. Promitem că nu va dura mai mult de o eternitate şi o zi.
Chestionarul The Chronicle vs. Ana Ularu
George Şerban: Ce carte/cărţi citeşti acum?
Ana Ularu: Trec printr-o perioadă destul de ciudată, în sensul că suport greu beletristica, mai puţin pe Zola, care m-a prins teribil de când cu The Masterpiece. Citesc cu mare drag şi chef şi chiuituri Arguably, al lui Christopher Hitchens, pe care îl ador (doar acasă, pentru că e dificil de transportat şi încadrabil la „arme albe”). La filmări, am sustras din decor Speranţa lui Malraux, cu un subiect tare drag mie, Războiul Civil din Spania; citesc între duble sau în pauză. Iar când călătoresc e teritoriu de Zola cu Fecondite.
G.Ş.: De ce te temi cel mai mult?
Ana Ularu: De fluturii de noapte. Am o fobie oribilă şi detest să mi se spună că „nu îmi fac nimic”. Ştiu că nu mă pot ataca. Dar e ceva dezgustător şi rău la ei. Nu pot să spun lucruri bune despre nici o coleopteră, de fapt. Şi de poduri suspendate. Şi de singurătate.
G.Ş.: Electric sau acustic?
Ana Ularu: Amândouă. Depinde de stare. Eu simt şi electric şi acustic, în egală măsură şi în algoritmuri total date peste cap.
G.Ş.: Ce este adevărul?
Ana Ularu: Ne-mascare. Şi creaţie. (Întreabă orice actor – adevărul se construieşte).
G.Ş.: Unde eşti acum?
Ana Ularu: Mă educ să fiu în aici şi acum. Fără alte direcţii pe orizontală – viitor, trecut.
G.Ş.: Crezi în viaţa de apoi?
Ana Ularu: Îmi place să-mi imaginez culorile şi texturile din Cartea Tibetană a Morţilor. Dar în mod real, nu pot spune ce şi cât cred. Nu s-a format încă senzaţia.
G.Ş.: Care este cel mai straniu lucru care ţi s-a întâmplat?
Ana Ularu: Oricât mi-ar plăcea să provoc straniul şi să-l caut, cred că cea mai nedefinită senzaţie e să fii greşit sau deloc înţeles. Şi, deşi am trăit lucruri stranii, mă întorc deseori pe dos imagini sau cuvinte care ar părea banale. Am văzut odată două mănuşi mari de piele în mijlocul carosabilului şi mi-au creat o stare foarte bizară, de exemplu.
G.Ş.: Ne poţi numi trei evenimente istorice la care ţi-ai fi dorit să asişti?
Ana Ularu: Războiul Civil din Spania, de partea anarhiştilor care furau arme de la fascişti. Momentul în care Hyeronimus Bosch primea vopselurile amestecate de la „calfe” şi începea să picteze. Bătălia de la Cannae. Şi prima proiecţie cinematografică. Uite patru. Aş mai avea.
G.Ş.: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-ai ascultat vreodată?
Ana Ularu: „To build a home” de la Cinematic Orchestra.
G.Ş.: Îţi place sushi?
Ana Ularu: Daaa! Yum yum.
G.Ş.: Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Ana Ularu: Să sărim toţi, întreaga populaţie a lumii, la unison, într-o clipă prestabilită. Să vedem ce se întamplă. Şi, pe urmă, să ne vedem fiecare de viaţa lui.
G.Ş.: Cu ce impresii ai părăsi astăzi Pământul?
Ana Ularu: „Hmm, ce chestie…”, dar spusă pe un ton extrem de interesat, curios şi plin de tandreţe pentru viaţă. Nu-mi plac întrebările macabre care se referă la mine.
G.Ş.: La ce te duce gândul când auzi de „drepturile omului”?
Ana Ularu: Un set de reguli teribil de des încălcat. Şi la individualitate, culmea. Faptul că suntem, fiecare dintre noi, un accident unic, legat de ceilalţi prin legi, de fapt, nespuse.
G.Ş.: Lucrul pe care îl cauţi şi încă nu l-ai găsit?
Ana Ularu: Un ruj Coco Chanel care îmi plăcea mult şi nu ştiu unde a dispărut şi capacitatea constantă de a-mi transmite fidel şi nealterat gândurile şi lumea interioară în acţiuni artistice. Când reuşesc transferul ăsta mă bucur enorm, dar nu am găsit reţeta încă. Şi poate că asta e foarte bine.
G.Ş.: Ce este un poem?
Ana Ularu: Mai bine întrebai ce e un poem bun. Şi răspunsul ar fi fost: muzica. Se pare că toate artele, în faza lor optimă, aspiră la muzică.
G.Ş.: Totul e relativ?
Ana Ularu: Relativ da.
G.Ş.: La ce e bună raţiunea?
Ana Ularu: Supravieţuire.
G.Ş.: Eşti fericită?
Ana Ularu: Nu-mi spun nici măcar mie, de teamă să nu plece. Sunt superstiţioasă.
G.Ş.: În ce măsură Kafka ar fi avut probleme cu legea?
Ana Ularu: Într-o măsură, paradoxal, semantică.
G.Ş.: Ce plănuieşti să faci mâine?
Ana Ularu: Să văd un film şi să dorm, după ce îmi termin treaba. Şi să mă bucur de viaţa mea şi de clipele de lenevie, intimitate şi fericire casnică care mă încarcă.
G.Ş.: Un artist pe care îl recomanzi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Ana Ularu: Baths. Un muzician. Să vedeţi videoclipul de la „Lovely Bloodflow”. Uite acolo un poem. Şi căutaţi pe internet povestea lui Gavin Bryars cu „Jesus’ Blood never failed me yet”. Pentru că e un moment absolut special, obscur şi de-o frumuseţe crudă.
G.Ş.: Viaţa este suficientă?
Ana Ularu: Aproape niciodată, pentru că suntem lacomi.
G.Ş.: Ce ne poţi spune despre Paris?
Ana Ularu: Nimic, pentru că nu am fost încă. Dar ador Lisabona.
G.Ş.: Cine l-a ucis pe Kennedy, până la urmă?
Ana Ularu: Dar cine l-a ucis pe Palomino Molero?
G.Ş.: Ce progres semnificativ sesizezi de la viaţa din peşteri încoace?
Ana Ularu: Arta, penicilina şi internetul.
G.Ş.: Iluzia pe care refuzi să o confrunţi cu realitatea concretă?
Ana Ularu: Viaţa şi tinereţea, chiar şi în spirit, veşnică.
G.Ş.: O întrebare pentru posteritate?
Ana Ularu: Ce s-a mai întâmplat între timp?
Am lucrat aproape 3 ani la una dintre cele mai mari corporații din lume, firmă de consultanță, și, pentru că nu am de gând să mă mai întorc la pretinsul lor professional network, vreau să mă folosesc de această experiență pentru
17 February 2023/Comments Off on După 3 ani de corporație am ajuns la psihiatrie
Am lucrat aproape 3 ani la una dintre cele mai mari corporații din lume, firmă de consultanță, și, pentru că nu am de gând să mă mai întorc la pretinsul lor professional network, vreau să mă folosesc de această experiență pentru
17 February 2023/Comments Off on După 3 ani de corporație am ajuns la psihiatrie
„un căcat e viața ta, poți doar să te piși pe ea” era scris pe pereții unei barăci montate într-un talcioc comunist din românia. poate că era chiar gura regimului totalitar care le vorbea propriilor tovarăși. e poate și fraza
„un căcat e viața ta, poți doar să te piși pe ea” era scris pe pereții unei barăci montate într-un talcioc comunist din românia. poate că era chiar gura regimului totalitar care le vorbea propriilor tovarăși. e poate și fraza
Interviu cu Stefano Godio, Director Internațional de Marketing IED Care este primul lucru care vă vine în minte atunci când vă gândiți la România? În primul rând, o creștere economică puternică, una dintre cele mai promițătoare din rândul țărilor din
Interviu cu Stefano Godio, Director Internațional de Marketing IED Care este primul lucru care vă vine în minte atunci când vă gândiți la România? În primul rând, o creștere economică puternică, una dintre cele mai promițătoare din rândul țărilor din
Unul dintre cele mai renumite institute de design din lume, Istituto Europeo di Design (IED), cu sediul la Milano și campusuri în Italia, Spania și Brazilia, „vânează” în permanență talente de pe tot globul, într-o misiune specială care combină istoria
Unul dintre cele mai renumite institute de design din lume, Istituto Europeo di Design (IED), cu sediul la Milano și campusuri în Italia, Spania și Brazilia, „vânează” în permanență talente de pe tot globul, într-o misiune specială care combină istoria
Take things as they are. Punch when you have to punch. Kick when you have to kick. — Bruce Lee Și Sport Sângeros (1988), și Fight Club (1999) au devenit filme-cult și toata lumea (încă) vorbește despre tot felul de
18 September 2018/Comments Off on Fastest Growing Sport in the World
Take things as they are. Punch when you have to punch. Kick when you have to kick. — Bruce Lee Și Sport Sângeros (1988), și Fight Club (1999) au devenit filme-cult și toata lumea (încă) vorbește despre tot felul de
18 September 2018/Comments Off on Fastest Growing Sport in the World
Când am părăsit Cluj-Napoca (în mintea unora, nici o majusculă nu e suficient de mare pentru a preamări acest oraș medieval ridicat în cinstea zeului luminii), ceilalți m-au văzut ca pe un afurisit; cum am putut să mă despart de
30 July 2018/Comments Off on Suck My Dick, Cluj-Napoca
Când am părăsit Cluj-Napoca (în mintea unora, nici o majusculă nu e suficient de mare pentru a preamări acest oraș medieval ridicat în cinstea zeului luminii), ceilalți m-au văzut ca pe un afurisit; cum am putut să mă despart de
30 July 2018/Comments Off on Suck My Dick, Cluj-Napoca
H Y D R A by CROSSLUCID The Chronicle: Are you happy? H Y D R A: Grateful. Tell me something about the place you were born. I was born in a small town in the South Coast of
14 June 2018/Comments Off on H Y D R A: “While H Y D R A exists and operates mainly online, my biological self is digitally invisible.”
H Y D R A by CROSSLUCID The Chronicle: Are you happy? H Y D R A: Grateful. Tell me something about the place you were born. I was born in a small town in the South Coast of
14 June 2018/Comments Off on H Y D R A: “While H Y D R A exists and operates mainly online, my biological self is digitally invisible.”
“Watching porn stars fuck is one thing. Watching normal people fuck can be traumatic.” Denumit de fondatorul său, Damon Lawner, „teatru erotic”, Snctm (citit Sanctum) este un club privat dedicat milionarilor voyeuri, o „utopie spirituală și erotică”. Pentru a deveni
1 February 2018/Comments Off on A Glimpse Inside Hollywood’s Most Elite Sex Club
“Watching porn stars fuck is one thing. Watching normal people fuck can be traumatic.” Denumit de fondatorul său, Damon Lawner, „teatru erotic”, Snctm (citit Sanctum) este un club privat dedicat milionarilor voyeuri, o „utopie spirituală și erotică”. Pentru a deveni
1 February 2018/Comments Off on A Glimpse Inside Hollywood’s Most Elite Sex Club
Dacă reacțiile în urma acuzațiilor aduse lui Harvey Weinstein au confirmat un lucru, altul decât faptul bine știut că ființele umane sunt coruptibile și că uneori vor încerca să profite de poziția lor de superioritate, acela ar fi obsesia feminismului
6 November 2017/Comments Off on Femeile trebuie să iasă de sub permanenta victimizare
Dacă reacțiile în urma acuzațiilor aduse lui Harvey Weinstein au confirmat un lucru, altul decât faptul bine știut că ființele umane sunt coruptibile și că uneori vor încerca să profite de poziția lor de superioritate, acela ar fi obsesia feminismului
6 November 2017/Comments Off on Femeile trebuie să iasă de sub permanenta victimizare