În urmă cu un an ne-am hotărât să petrecem câteva zile printre stângişti şi victimizări balcanice la Subversive Festival, în Zagreb. Aşa că, pe 12 mai, am luat ciu!ciu!-ul (drumul prin spaţiul balcanic a implicat multă comunicare interjecţionară). La o zi după ce am aflat că în trenurile sârbeşti există o doamnă zurlie ce dezinfectează scaunele cu pufăitorul, facem stânga pe autostradă şi suntem salvate de un Italian guy, un doctor legist – vânzător de îngheţată (o mică confuzie dată de fraze eliptice) cu calităţi de super-erou ce poate aduce soarele cu puterea cântecului şi a dansului: – „Mosa mosa asi voce me mata! Sun!”. Superman-ul climatic ne lasă la intrarea în Zagreb, la apus de soare, iar noi înaintăm pân’ la stânga, unde ne oprim la gara centrală, urmând o altă stânga pentru oprirea finală la casa gazdei noastre, Gaz. Gaz este un inginero-artist desenator de capete albicioase, confuz de scopul vizitei noastre: „To see the pop-stars, Žižek and the rest”. Gaz este primul dintre cei ce va să vie, ofticat de popularitatea lui Žižek. E normal, Justin Bieber, Justin Timberlake, Stephen Hawking, toţi au criticii lor necesari pentru confirmarea faimei.

Ceremonia de deschidere a Subversive Festival 2013. Fotografie de Robert Crc.

Şase ani de când Subversive Festival are loc la Kino Europa. Cinema Europa, semiotic vorbind…, e ales ca la carte pentru Marea Adunare a pop-starurilor de stânga. Să curgă cu popcorn, bere, aplauze şi urlete de entuziasm!

Totul începe de la pliant: ne cumpărăm un abonament all-inclusive de 25 euro şi primim pliantul gros cu domnişoara roşie cu un steag în mână, contopită cu taurul ce-l călăreşte, are sânii în vânt şi este insigna festivalului. O leaca de insinuări pornografice sunt întotdeuna necesare în lumea pop-ului. Era peste tot, inclusiv pe banerele ce împânzeau centrul oraşului.

Conferinţele încep timid cu invitaţi cumsecade, printre care-l remarcăm pe Yanis Varoufakis, un economist grec, şcolit pe la englezi, care face corelaţii între capitalism şi episoade din Star Trek. Se declară un marxist eretic şi are gesturi de Robocop. Aşteptând ziua cea mare, când Mr. Z avea să apară pe scenă, ne-am delectat cu Oliver Stone şi Tarik Ali. Dacă Oliver Stone apare şi dispare în lumina refectoarelor, Tarik Ali în mod cert nu are potenţial de pop-star, e coerent şi elegant. Scriitorul cântă la harpă; o să aibă public numeros doar dacă se mai îndură unul din pop-staruri să-i propună un duet.

Velimir Grgić şi Oliver Stone. Fotografie de Robert Crc.

În sfârşit, 15 Mai. Žižek trebuie să sosească. Oamenii se îmbulzesc la intrarea în sala de cinema cu pungile de pop-corn şi berile în mână. Pentru a-l savura mai bine, am băut înainte un pahar de vin alb la terasa cinematografului. Mulţimea devine agitată, oamenii se împing, dar după 30 de minute suntem toţi în sală. Deodată, blitzurile pornesc şi Žižek apare alături de Alexis Tsipras (liderul grupării parlamentare de stânga Syriza) şi moderatorul discuţiei, Srećko Horvat, un tânăr fad, a cărui prezenţă nu o putem justifica decât prin a specula că este fiul preşedindelui festivalului.

Mr. Z e sparkle!

Slavoj Žižek. Fotografie de Robert Crc.

Žižek mărturiseşte că nu mai vrea momente entuziaste, vrea ca stânga să ofere alternativă pentru viaţa de zi cu zi, pentru atunci când entuziasmul ia sfârşit: „Let’s be franked, I don’t want to be political mobilized all the time”. Mulţimea e în extaz! În stânga lui se află politicianul grec aşezat pe scaun ca la cârciumă, care, din când în când, îşi suflecă pantalonii pentru a se scărpina şi se scobeşte în nas, verbalizându-şi metateoria socială: „Take the power from the people to give the power back to them”. E clar, e şi el un mini pop-star, cel puţin în cercul lui de femei. Žižek are încredere în virilitatea lui politică şi îi propune să fie la putere pentru o stabilizare socială a Greciei. Seara se închide cu anunţul unei petreceri în Clubul V.I.P. din buricul Zagrebului, moderatorul punctând corect faptul că, pe lângă dezbateri intelectuale şi revoluţii, domnii stângişti trebuie să şi danseze. Obosit de tot show-ul, liderul politic grec, Alexis Tsipras, îşi manifesta nemulţumirea că nu poate porni spre ringul de dans şi accepta plictisit încă o întrebare din partea publicului.

Slavoj Žižek şi Alexis Tsipras. Fotografie de Robert Crc.

În ziua următoare, Žižek ne vorbeşte de „love as a political category”, concluzia fiind: „fuck the multiculturalism”, să dăm frâu liber pasiunii şi urii pentru tot ceea ce nu reprezintă „noi”. E clar, băiatul nu dă la mandolină, o dă electric. Aflasem de la gazda noastră că Žižek are o soţie super-fotomodel şi a divorţat de 3 ori, Gaz neînţelegând cum numărul de vizualizări poate compensa faptul că transpiră mult şi îşi aruncă picături de salivă pe microfon.

Finalul cuvântării despre dragostea politică îl readuce în scenă pe Yanis Varoufakis care, provocat de Žižek să dea un sens de orientare generală a societăţiilor în 5-10 secunde, răspunde: „First, you need a Keynesian stabilization – the freefall is not revolutionary and it only helps the natzy, and second, once the stabilization is achieved, we can dangerously dream about a secure society”. Se bâlbâie, deci gândeşte mult; are o soţie blondă cu fibră pe ea… Aftershave-ul lui începea să transmită un pop-vibe incontrolabil. Mulţimea aplaudă! Magic! Atunci mi-am zis: Să-l youtubăim, gugălim, facebookim, stălkuim pe băiat! Poate într-o zi va ajunge mai pop-star decât Žižek sau poate chiar mai porn-star decât Foucault sau Bourdieu.

—————

Alte celebrităţi pe scena festivalului:

Costas Duzinas, un teoretician grec cu un moţ cât trei castane, ce-i ieşea prin chelie; părea promiţător anul trecut când l-a eclipsat total pe Michael Hardt în discuţia despre bunuri comune. Anul acesta însă, a primit rolul de personaj secundar negativ. Nu înţelegea de ce Žižek e atât de faimos – în consecinţă, a refuzat să îl aplaude când a urcat pe scenă, Marele Z. bătându-i obrazu’ pentru lipsa aprecierii. Poate la anu’ va avea din nou un hit.

Vicepreşintele Boliviei, Álvaro Garcia Linera, nu a mai venit, dar, compensatoriu, am primit bilete la filmul: Pervert’s Guide to Ideology. În schimb, fiica răposatului Che Guevara nu şi-a anulat reprezentaţia. Aleida Guevara, o doamnă grasuţă, cu un suflet mare, a oferit un adevărat spectacol de Broadway; a plâns moartea lui Chavez, a amintit de grandoarea tatălui său şi şi-a încheiat show-ul cu un cântec, un fel de odă latino.

—————

Text scris de Eliza Lefter pentru The Chronicle.

—————

Subversive Festival a avut loc între 4 – 18 mai 2013, Zagreb.
Sursă fotografii: www.subversivefestival.com.

Comentarii

comentarii