Nu credem că puteți invoca lipsa unei toalete sau coafuri adecvate pentru o dedublare perfectă. Peste o oră și zece, ok?

“Dedublarea”, lucrarea mea de licență (a Mădălinei Dan n.m.), este o auto-reflecție asupra dansului, a felului în care acesta poate fi înțeles, accesat și practicat.Mi-am permis să abordez anumite problematici tabu ale dansului contemporan cu detașare și ironie, …

Ce poate fi mai plăcut decât un cântecel vesel, simplu, genial despre moarte? Ce ziceți, încercați? Premiul din această săptămână ar trebui să vă inspire.

Autorul celei mai interesante propuneri va câştiga Moartea lui Ivan Ilici, de Lev Tolstoi. …

Când totul din viaţa ta e comme il faut şi când o boală te trage spre moarte şi când doar trei zile din viaţa ta, tocmai în clipele ultime, îţi arată că totul a fost o mascaradă. Când carnea albă şi sănătoasă, mătăsoasă, a celor din jur te jigneşte, la fel pofta lor de viaţă stângaci mascată, eşti doar o povară. Hai, mai repede, să se termine bâlciul! …

Ştim cât de greu este. Cu atât mai lăudabilă ni se pare propunerea Aloceriei care respectă regulile unui “botez” reuşit: puterea de a fi adoptat – prin recursul la limba latină, muzicalitate.

Felicitări, Aloceria!

Venue merge foarte bine. Asta ar fi varianta câştigătoare. Cu variaţiunea de VENTIM (EVENTim). Latinizările dau mereu bine. Şi ăsta chiar e inventat. Sau VENTIO. …

Timpul are darul de a elimina într-o asemenea măsură distanţele dintre centru şi margine, încît marginea devine fermecătoare şi normă. Fascinaţia barbarului. Succesuri şi almanahe.

Că nici timpul nu mai e ce era odinioară, simţiţi acest lucru pe propria piele şi inteligenţă: forţa de penetrare a marginalului contaminează rapid şi ne ţintuieşte. …

Thechronicle şi Humanitas Multimedia au plăcerea să îi ofere lui Mece audiobook-ul aniversar Despre limită.

Audiţie nelimitată!

Ps: Mece, pentru a intra în posesia premiului vă rugăm să ne scrieţi pe adresa catalin.stanescu@mediapozitiv.com

Despre frumuseţe: fără chibzuinţă

A început cu primul om care, plictisit de peşte, peşteri şi picturi rupestre, a hotărât să devină serios şi să vadă şi de altceva, respectiv de Lume. Aşa că pentru prima dată a stat, a gândit, a gândit şi nu s-a grăbit şi a imaginat ceva care să explice cu un singur cuvânt fiece peşte, peşteri şi picturi rupestre, singure, la un loc. Şi aşa au apărut …

Motto: “Erai iritat (…) de modul în care se politizează și se atribuie o încărcătură ideologică anumitor sentimente și relații umane. Erai enervat de modul în care astăzi se politizează memoria, nostalgia sau dragostea.“
(Vasile Ernu, Ultimii eretici ai Imperiului, pg. 278)

Indiferența e ultimul lucru, sau mai degrabă ființă căci, întocmai ca și celălalt copil ștrengar cu care se ține de mînă, ne referim la lipsa indiferenței, nu e nici nuc, la umbra căruia totuși ți’ai putea trage sufletul, nici piatră, deși tăcerea ei o simțim uneori abătută pe propria piele, indiferența e așadar ultima ființă cu care Vasile Ernu s-ar putea însoți.

Premiat (la debut – acordat de România literară și de Uniunea Scriitorilor din România) pentru Născut în URSS, roman publicat la Polirom în 2006, debut însoțit și de o „salată de crudități” din partea detractorilor.  Inocența naratorului, jucată ori nu, este total ocultată de aceștia din urmă, la fel cum se întâmplă și cu arhipelagurile de ironie, semne ale detașării. …

Dat fiind faptul că orice desfăşurare de gesturi şi sentimente, luînd forme sonore sau tăcute, se exprimă haotic, cu rezultate pe măsură, căci haosul nu stă cu ochii pe vreun plan anume înainte de a se manifesta, vă ofer ultima şansă: o invitaţie la Tandrem.

Tandrem – o schiţare fundamentală a unui pas de dans.

Tandrem – o literă fundamentală dintr-un verb crud.

Tandrem – un fonem igienic fundamental al unui comportament macho.

Tandrem – o violenţă fundamentală nemanifestată plenar. …

Domnule, îmi permiteți să o invit pe fiica dumneavoastră la cursurile CNDB?

Dacă i-ați trimite un astfel de sms domnului X, căci prin viu grai ar fi total demodat, probabil acesta ar considera că are de a face cu un țâcnit. Și totuși cam în acest mod se punea problema în 1964, anul cînd Salvatore Adamo …

Există în anumite sporturi tendința da face un mic balans înapoi înainte de a porni în cursă – același procedeu se aplică și în orice exercițiu ce implică mai mult decât masa musculară. Această mișcare înapoi a corpului (și a spiritului) nu e deloc o cochetărie.

La un mic balans despre oameni, profesii și vocații interbelice vă invită …

Deși deocamdată e doar un app de iPhone, ar putea fi acel lucru care va schimba felul în care citim.

Concurs la aniversare

thechronicle.ro și Humanitas Multimedia oferă cititorilor o carte sonoră prilejuită de aniversarea a 20 de ani de existență a Grupului Humanitas: audiobookul “Despre limită” care, totodată, deschide seria dedicată “sărbătoritului”.

Chiar dacă ați citit-o și în format clasic, e încă un prilej de a vă scufunda (bucuria putând lua forma interogației interioare, în funcție de momentul și lumina zilei) în trupul sonor al cărții prin venele căreia curge apologia vagului, iar capitolele ei, despre frică, nehotărâre, destin, lene, ratare, prostie, putere sau iubire reprezintă, dacă nu cumva ați găsit răspunsul la toate, un moment prielnic pentru revitalizarea întrebărilor. …

Vă rugăm să oferiţi vorbitorilor de limba română din multinaţionale, mass media şi comunicare o alternativă la cuvântul locaţie.

Cerinţe: muzicalitate, deloc bolovănos, aer uşor cosmopolit, cu şanse teribile pentru a deveni cool, la modă, să facă furori, victime, ravagii.

Precizare absolut necesară: în acest moment, locaţie este folosit pentru a substitui …

Mai rar un asemenea roman poliţist în care să te întâlneşti cu crime odioase pe fiecare pagină, toate având drept motivaţie o singură iubire: cea pentru limba română.

Sub lama nemiloasă şi precisă* a autorului cad greşelile făcute de oameni culţi, neologismele stâlcite, termenii pretenţioşi , redundanţele. Şi deloc vă veţi mira, …

Arcana, pentru închipuita însemnare a unui bătrân îndrăgostit, va intra în mintea şi în Jurnalul unui bătrân amant de Marcel Mathiot. Felicitări Arcana, felicitări Ligia şi Adria!

(numai doamne şi domnişoare – bizară coincidenţă)

Arcana:

,,Cine a creat oare acest labirint al nesiguranţei, acest templu al trufiei, acest urcior de păcate, …

Asortarea de azi va fi cam ca atunci când te-mbraci în trei nuanţe diferite de verde. Veţi vedea imediat de ce.

„Adio, Ada Kaleh”, în Medgidia, oraşul de apoi de Cristian Teodorescu

Prima piesă a asortării e o piesă foarte scurtă – a doua povestire (sau al doilea capitol, depinde cum vreţi să-i spuneţi) din excelentul roman al lui Cristian Teodorescu, apărut la finalul anului trecut. Zic „excelent” măsurându-mi cuvintele cât se poate de riguros – Medgidia esta una din cele mai bune cărţi de proză românească pe care le-am citit în ultimii ani. Alcătuită din peste o sută de scurte povestiri, clocotind de viaţă şi foşnind de personaje de care te lipeşti ca degetele de borcanul cu miere, Medgidia te ia pe sus şi te duce în anii 40, într-o vreme …

Da, domnule, e chiar ultima. Ultima fotografie înainte de moarte. “De ce cinci”?”, l-am întrebat pe curatorul Dan Popescu, “De ce mai multe?”, mi-a răspuns. Galeria H’art expune cinci portrete, ultimele – adică ultimele, nu cele mai recente, ale unor oameni care își dau masca jos în fața morții. Fotografii realizate de Michele Bressan, născut în Italia și stabilit în Romania în 1994. …

Imaginaţi-vă ultima însemnare a unui bătrân îndrăgostit şi puteţi câştiga Jurnalul unui bătrân amant, de Marcel Mathiot. …

La 89 de ani, părul alb, bogat, deasupra unei frunţi generoase, ţinând în mâna stîngă un buchet de lăcrămioare, mâna dreaptă în buzunarul pantalonilor, bătrînul amoureux Marcel Mathiot ne priveşte ştrengar de pe coperta a doua şi, ca să dăm clişeului ce e al lui, chipul nu spune prea multe despre întâmplările, gândurile şi însemnările acestuia de peste doar trei ani. Care nu au nimic de a face cu gravitatea atinsă de scleroză, ci cu vinul cules la înnobilarea boabelor. …

Dirty Angel ne-a scris povestea gării lui şi intră în posesia celeilalte poveşti, Bărbatul de la gară, a lui Jennifer Johnston. Mulţumim pentru amintiri, Angel!

Dirty Angel:

S-au întâmplat multe în gară, dar una din întâmplări încă mă face să mă întreb dacă există aşa ceva.
Au trecut mulţi ani de atunci, eram elev. Veneam dintr-o tabără cu colegii. Aşteptam toţi trenul spre casă. Treizeci de nebuni, împrăştiaţi printre bagaje. Unii jucau lapte gros, alţii împărţeau cărţi de joc pentru un wist. Îmi lăsasem rucsacul lângă celelalte şi mă duceam să-mi cumpăr ţigări. Abia mă apucasem de fumat ca orice puşti prost şi iresponsabil.
Pe o băncuţă, exact lângă chioşcul cu ţigări, stătea …

Call me Ishmael, dragă Smaranda, pentru că dumneata nu cunoști țăranul român.

Primele cuvinte ale unei epistole, tragedii, nuvele vă provoacă coșmaruri, cumplite angoase?
Începeți o scrisoare cu deci, vă e greu să alegeți între toamnă, amărăciunea toamnei și toamna lehuză? Sau vă împotmoliți în clișee de genul lacrimile toamnei și cerului albastru îi lipsea doar părul blond? Nu știm dacă stilul dumneavoastră poate pierde 20 de kilograme în doar zece zile fără să renunțați la purcelușul la tavă îndopat cu adjective și cascada de ciocolată a comparațiilor, dar merită încercat. …

„Fuchs începu să tremure de bucurie, şi de teamă ar fi voit să sară jos undeva ca un purece. Cum însă acei sâni calzi şi parfumaţi îl ameţise şi îl zăpăcise, începu să alerge ca un mormoloc ieşit din minţi în toate părţile, circulând în zig-zag pe corpul Zeiţei, iute şi nervos, trecând nebun peste vârfurile roze ale sânilor, peste şoldurile mătăsoase, strecurându-se printre pulpele-i ronde şi arzătoare…
Fuchs nu mai era de recunoscut. Ochelarii lui aruncau acum luciri perverse, …

Aţi fost traşi de mânecă de şi în vreo gară pentru a fi atenţi la o poveste? Scrieţi-ne întâmplarea voastră iar cea mai bizară peripeţie-povestire va fi răsplătită cu Bărbatul de la gară. …

Am început să citesc Bărbatul de la gară purtînd încă în nări mirosul gărilor de demult în nopțile reci, gări pustii, cu oameni ghemuiți de frig prin sălile de așteptare și cu imaginea, în gara din Reșița, a unei duzini de mistreți împușcați, așteptîndu-și propriul mărfar.

Exploziile, moartea și singurătatea sunt prezente și în romanul lui Jennifer Johnston, o carte bine ținută în frîu, cu un personaj feminin, Helen, destul de excentric și cu atît mai credibil, pe lîngă care violențele din jur par a se strecura hoțește. …

Isabelle, a venit puternic pe ultima turnantă și l-a depășit, dacă ne permiteți, la mustață pe Moș Groparu! Isabelle, bine ai venit în echipa câștigătorilor Concursului thechronicle.ro și te așteptăm să revii. În primul rând să revii și cu datele tale de contact pe adresa catalin.stanescu@mediapozitiv.com.

Scenariile Isabellei:

Fast food..rumoare..ora prânzului…

Varianta 1 – Țara arde, babele se piaptănă.
Prim plan pe o pițipoancă de Dorobanți rătăcită care își aranjează părul nervoasă. Scoate din poșeta animal …

ANM tocmai a pierdut oportunitatea de a comunica bucureștenilor despre valul de vegetație, căldură și ireal ce se va abate diseară, începînd cu ora 19, asupra Bucureștiului, într-un perimetru, din păcate, destul de restrîns: la galeria ArtSociety.

Dacă ultimele zile v-au dat puțin peste cap, Cosmin Gogu vă va dezgheța diseară cu priveliști thailandeze.

La Insula, birjar!

Sper să fie ultima propunere care nu poate intra în concurs.

Camera destul de largă – pe un pat, în mijlocul acestuia, la dreapta şi la stînga lui avînd lumînări aprinse, un bătrînel uscăţiv la faţă, cu un chip ascuţit, părul alb, bărbia îi tremură, în jurul lui se află cîţiva oameni în putere. Atmosferă gravă. Un preot tocmai îl binecuvîntează pe bătrînel, popa are o figură impenetrabilă, miroase a ţuică.

Preotul: Să îl lăsăm cu Dumnezeu. Le face tuturor semn …

Aflându-mă zilele trecute într-o companie agreabilă, am cedat presiunilor şi am dezvăluit prima asortare. Stupoare: asistenţa, alcătuită din exact trei persoane, şi-a manifestat zgomotos dezamăgirea. Cum, urmam să asortez o carte cu înc-o carte, păi din „Avertisment” se-nţelegea ceva mult mai interesant, ceva palpitant, suprinzător şi nemaiauzit. Servitoare umilă a poporului cititor, am găsit o soluţie de rezervă.

Cartea se cheamă Ravensbrück şi e scrisă de suedezul Steve Sem-Sandberg. Pe copertă (nu ştiu dacă e alegerea editurii Humanitas, dar e cam nefericită) ni se explică despre ce e vorba: „Adevărata poveste a Milenei Jesenká, destinatara scrisorilor lui Kafka”. Spre norocul nostru, nu e vorba numai de-atât. Romanul lui Sem-Sandberg regăseşte nu doar temperatura potrivită a unei Europe aflate în pragul prăbuşirii, ci reface în acelaşi timp spaţiul interior al unei femei care nu e dispusă să renunţe nici o clipă la împotrivire. Milena a fost traducătoare şi jurnalistă („A fi jurnalist e o îndeletnicire ciudată. Nu ţi se cere aproape deloc talent, nici măcar prea multă seriozitate. Poate că doar cei care nu reuşesc să înveţe altceva devin jurnalişti.”), a trăit în Viena şi Praga, a prins cele două războaie mondiale, a râs mult, …

„Dr.Poul – Erik Paulev de la Departamentul de Medicină Psihologică al Universității Copenhaga scrie că datorită gravidității puterea mușchilor crește la sportive.
”Sportivele de top au reușit – imediat după nașterea primului copil – să doboare mai multe recorduri. Desigur, așa ceva este …