Glitch [e-book] by Vlad Moldovan

By The Chronicle / 1 April 2017 / Arts & culture

Kazerne

Oamenii – mă bucur de ei
dar eventual să nu mă atingă
să facă lucruri pe întuneric
să-mi ude manşeta.
Fiecare moment e atroce
dar vai ce
distins este
ca o doamnă cu vermină.
Toţi beau şi tot torn – să
menţin ceaşca de ceai şi lapte
arhipline – astfel încât să
sorbesc interminabil – arcuindu-se
grumazul, imposibil de a o cuprinde
în degete pentru că se varsă.
Un deget a mirosit a tutun
altul a ţuică.
Ce se poate spune despre asta?
Poate e o detentă
o subtilă pulsaţie în care nu mai
reuşesc să iau poziţie
poate e adevărata natură vicleană
de pe plantaţie
un halou peste găini.

Miez

Ai râs cât ai râs
semnele-s făcute
unicitatea ta sublimă
nemânjită dar împărtășită
de toţi specialii.
Cercul tău larg
și profund
și familiar
Timpul tău preţios
în care fiecare moment
încă o reușită
încă o depășire
încă o depășire
încă o recunoaștere
îmbibată de respect.
Ce norocos ești.
glumești.
din câte spui ești bogat
ai câștigat lupte
ce intuiţii
ce fler
„o floare
Un crin
Parfumul cel mai
Fin”
Și lucurile tale
devin subit speciale
pentru că le-ai ochit
pentru că tu știai dinainte
calitatea
cum se face, cât și de ce.
Deja ai și uitat
niște șituri
ce ţi s-au întâmplat
demult
Acum soft, aplicaţii
gaming
programare.
Pentru că ești plătit pe workshop.
Și acum ești sigur
Sănătatea ta
nesimţită
ce dă pe din lături
avantajul tău
tu îţi permiţi
în flexiune firească
o sticlă de cola
un cocteilul cu votcă
acid în mașină
cafea dimineaţă
să sufli mahmureala
ca spuma de ness.
Derelicţia în care mă
aflu – doar trece
în marginea privirii
vieţii tale
Momâia ce mă macină
e un caz
pentru a ta milă și al tău dezgust
Duhnesc a amoniac
Ceva suspect mi se întâmplă
Și nu-l văd
Nu-mi iese
De mă mișc te umplu de mătreaţă
Ce pot ști eu-
Ce tu n-ai bifat de demult?
Orice aș face – tot locul
tău călduţ
și bun, ca o umbră
divină.
Eu obiectul
Tu subiectul
Eu greșitul
Tu doar centrul
Ai râs
cât ai mai râs
dar s-a făcut noapte
și doar o îngrijoare
un suflu ratat
un pas mai pe lângă.

Calypso 2

Nu stă excesivă
împărăteasa,
e faină viaţa,
vata.
o moimă pe deal trecând adânc
în frison
peste a nopţii iatacuri
picurând în pineală
gândăcei turaţi de iarnă
drone mici și integrate
de prin lume adunate
și la lume toate
date.
Când ne îmbăiem
o facem de pe diguri
și le pușcăm
sub șenile
intrăm în apă
e oare noapte?
doar corpuri florescente.

ANFP

ziuă simplă
ziuă mohorâtă
printre funcţionari.
mă trezesc
şi corpul ştie
ce să facă.
mă feresc
dar nu de multe.
un gând trecu
care e următorul?
acelaşi,
mai trist.
apoi trafic
apoi iubirea
care nu mai răzbeşte
doar cât un firicel
susurând
în jos
injust, lângă mine.
când mă plimb
şi uit de dosare
mă liniştesc şi ninge
vine pisica la mine
să o mângâi
asta după ce m-am pacificat
a venit să o mângâi.
spiritele.

Cu capul ca o minge

Ca o viaţă,
o furtună,
vine toată
și se gată.
Fulgerele mute
Împătrăţesc camera
Împărtășesc scurte
iluminarea mică
de var
și apoi
din ce în ce mai rar
se pierd
și iar apar.

Veninul lasă urme
teroarea fierbe adânc
neoane ofilite,
grilaje ruginite,
un glob încins pe câmp.
Ies aburi
nu-l atinge
fă pașii de ocol.
Vin valuri de tristeţe
șiroaie prin fâneţe
fosforescenta minge
se sfârâie și stinge
în nou formatul ghiol.