Alb ca Varul şi Cele şapte amazoane
A fost o dată ca niciodată , că dacă n-ar fi , nu s-ar povesti…ah…la naiba, asta era altă poveste. Într-o ţară de canibali, ce trăiau sub pământ şi vânau şobolani cu arcul, trăia un preamărit bulibaşă cu a lui pirandă. După câteva luni de la tăvăleala din căpiţa de fân, rezultatul a fost prompt: piranda noastră era gravidă cu gemeni. La naştere , proaspăta mama a sucombat dintr-o eroare gramaticală a doctorului Ciomu, cel ce asista naşterea, femeia murind în chinuri groaznice, un lucru foarte obişnuit în acea ţară de babuini. Cei doi copii, două bijuterii, comori inestimabile ale tatălui lor, negrii ca noaptea, din faşă, au furat bisturiul si alte instrumente ale doctorilor, făcându-l mândru pe bulibaşă. Cum , în vremea aceea era criză, metalele de orice gen erau la mare căutare, cu banii luaţi de pe instrumentar, da, le furaseră pe toate, bulibaşa chemă toată şatra, adică, tot poporul la botezul celor 2 feţi frumoşi ca noaptea. Un lucru ciudat se întâmplă: primul născut, văzu o pisică neagră cu un ochi verde şi unul albastru , care se strâmbă la el, copilul speriindu-se îngrozitor , iar pielea lui de abanos se dădu de trei peste cap şi se făcu albă ca varul. Ursitoarele îl botezară Alb ca Varul şi îi ghiciră în ghioc că va conduce lumea. Fratele lui de abanos, la auzul acelor vorbe , luă pisica neagră de coadă, rosti câteva vorbe numai de el ştiute şi îşi jură să nu se întâmple niciodată ce spuseră vrăjit…ursitoaterele.
Trecură anii, şi copiii crescură mari şi frumoşi. Negreles, ajunse căpetenie peste cuţitari, fiind căutat de poliţie în toate statele vecine, dar datorită influenţei bulibaşei care sponsoriza mereu campania electorală a domnului preşedinte ales şi reales de prostime, Doamne câţi proşti erau în ţara aia, mezinul scăpă mereu basma curată. Alb ca Varul, în schimb o luă pe alt drum, făcâdu-si neamul de ruşine, intrând primul la conservator, ajungând cântăreţ de operă, renumit peste hotare, pentru că în ţara aia nimeni nu asculta aşa ceva josnic.
Frumos ca lacrima unui şobolan mort electrocutat, înalt ca parul, alb ca varul, slab ca ţiparul, prinţul moştenitor a fost surghiunit de către tatăl său , ca să nu mai ponegrească renumele de cămătari al familiei. Plecă însoţit de şoferul căruţei regale pe cărări de nimeni ştiute, căutând un loc unde să-şi etaleze talentele nemoştenite de la ai lui.
Negreles îi ordonase căruţaşului să-i facă felul fratelui mai mare şi ca dovadă să-i aducă dinţii de aur cu monogramă, lanţul de la gât şi o şuviţă din părul de pe piept.
Era o mică problemă: căruţaşul îl crescuse de mic pe Alb ca Varul şi îl iubea de fiecare dată când putea şi nu prea îi venea să-l trimită pe lumea cealaltă. Drept urmare, odată ajunşi într-o pădure H&M dintr-un oraş oarecare , căruţaşul îi spuse, cu lacrimi în ochi lui Alb ca Varul ce misiune are. Alb ca Varul, ca un zân veritabil, intră în fibrilaţii, agitându-se ca o mimoză, punându-si mâinile la frunte, învârtindu-se în cerc. Şoferul îl calmă imediat cu o palmă bine direcţionată şi îi arătă victima care să-i ia locul, un cerşetor, îmbrăcat în costum Armani, cu dinţi de aur. Odată toate rezolvate, căruţaşul îşi luă rămas bun de la prinţul moştenitor, împachetă dinţii de aur ai cerşetorului în cămaşa lui Alb ca Varul, şi plecă spre ţara lui.
Rămas singur, Alb ca Varul rătăci zile întregi prin ţări necunoscute până ajunse în nord, unde totul era frumos, liniştit si răcoros, poate prea răcoros pentru gustul lui. Ajunse într-o pădure rezidenţială unde găsi o vilă imensă cu 7 dormitoare. Uşa fiind deschisă, pentru că în ţara aceea nu existau confraţi de-ai lui, el intră fără probleme. Aici găsi 7 paturi la fel, 7 garderobe asemănătoare, 7 oglinzi, de 7 ori 7 perechi de pantofi, şi tot atâtea vibratoare în cele 7 dulapuri. După ce se dădu cu cele 7 tipuri de creme , şi încercă cele 7 fixative adormise îmbătat de cele 7 parfumuri găsite.
Seara, veniră cele 7 locatare ale vilei, 7 amazoane, cu pletele în vânt, cu muşchi de halterofil şi haine de gladiatoare, fiecare cu toporul în mână.
- Cineva a folosit parfumul meu, spuse prima amazoană, Hippolytia.
- Şi al meu e folosit, răcni ce-a de doua, Antiopa.
- Cu al meu ce-a avut? suspină a treia, Smyrna.
- Fixativul meu a fost atins, zise Magnesia.
- Care naiba a avut tupeul să intre la mine în cameră? întrebă Penthesilea.
- Cineva a pângărit patul meu, tună cea de-a şasea amazoană, cea mai urâtă, Nikita.
- Cineva încă doarme la mine în pat, mârâi nemuritoarea Elodia.
În momentul acela, trezit de mirosul pestilenţial al celor 7 dive abia întoarse de la muncă, Alb ca Varul se dădu jos din pat şi îsi ceru scuze pentru deranj. Cele 7 doamne când îl văzură aşa frumos săriră toate pe el, şi după ce-l pasară de la una la alta toată noaptea, adormiră în living împreună.
Viaţa lui Alb ca Varul era nemaipomenită: el le învăţa pe ele cum să foloseasca machiajul
pentru a arăta distins, ce parfumuri li se potrivesc şi cum să se îmbrace pentru a crea furori, iar ele îi aduceau mereu acasă tot ce avea nevoie, şi trăiau fericiţi. Asta până într-o zi, când una din iscoadele fratelui mai mic, în căutare de noi locuri pentru „afaceri” îl văzu la fereastra vilei cântand o melodie duioasă de mureau toate florile de râs.
Negreles când auzi că fratele lui, trăieşte, ameninţând preluarea tronului său, căpătat după
moartea bulibaşei, chemă pisica neagră cu un ochi verde şi unul albastru şi ceru sfaturi pentru a scăpa de Alb ca Varul. Aceasta, după o căutare serioasă pe google, găsi metoda de scăpa de prinţ, în aşa fel încât Negreles să nu fie niciodată bănuit. Însă înainte de orice îl execută pe şoferul regal pentru înşelăciune, aranjând să arate ca un accident, victima părând că a alunecat şi a căzut într-o furcă de 24 de ori.
Mezinul, se îmbrăcă în peşte/traficant , adică îşi făcu adidaşii cu cremă , că restul, cămaşa
Dolce, ghiulul şi lanţul la gât le avea, se dădu de trei ori peste cap şi îşi sparse un dinte, că nu era atlet, şi se prezentă la vila celor 7 amazoane.
- Sokeres amal? îl interpelă Negreles pe fratele său.
- Bine, prietene ce să fac, dar tu de unde ştii limba mea? îi răspunse Alb ca Varul, uimit că
străinul din faţa lui îi spusese prieten, nerecunoscându-l pe fratele său, foarte spălat şi frumos îmbrăcat.
- Am ceva bun pentru tine, prafuri albe pentru îngrăşat, că văd că te cam bate vântul.
- Eu nu folosesc aşa ceva.
- E, hai că e bune, îţi zice frăţiorul tău, adică nu sunt fratele tău, dar aşa vorbim noi.
- Şi zici că e îngrăşământ?
- Da, e tare faine.
Negreles îl îmbuibă pe Alb ca Varul cu prafuri până acesta ajunse la paroxism şi inima îi bătea
cu putere, să i se spargă. Mimozul avu parte de un leşin – frate cu moartea, aşa încât Negreles îşi frecă mâinile fericit, şi după ce „ curăţă „ camerele de tot ce era de valoare, plecă fericit în treaba lui.
Când ajunseră cele 7 tigroaice acasă şi-l văzură pe Alb ca Varul întins pe podea, cu spume la
gură şi inima blocată începură să ţipe, să-şi smulgă părul şi să plângă după prinţişorul lor. Elodia, care avusese parte de experienţe nenumărăte la viaţa ei, de pe vremea când era căsătorită, îl spălă pe faţă cu apă rece, îi îndesă ciocolată în gură muribundului şi aşteptă miracolul. În câteva ore, Alb ca Varul îşi reveni , dar încă se învârtea camera cu el. Răsuflară toate uşurate şi continuară viaţa în paradis.
Negreles mergea cu noua lui trăsură X1 spre casă fericit că scăpase de fratele incomod. Îi tăie
faţa pisica neagră care îl interpelă : „ FruMOSUle, borâTUle, pupa-ţi-aş ceasul de aur fals, vezi că Alb ca Varul trăieşte”. Frână bruscă , accident, şpagă grea la poliţai. Negreles se întoarse la vilă şi încercă să găsească o soluţie pentru a-l mierli pe frăţior. Îşi aduse aminte că Alb ca Varul avea creierul conectat virtual la agenda lui electronică care îî aducea amintea mereu să respire, să mănânce şi alte lucruri utile, pentru că memoria lui era scurtă iar mintea şi mai scurtă. Pătrunse prin efracţie în vilă, adică, ca oricare dintre ai lui, şi introduse un vierme , made in Bulgaria, care îi paradi agenda electronică a lui Alb ca Varul. Acesta leşină instant şi intră într-o comă profundă, doar creierul lui nu putea procesa singur informaţiile. Când să-şi ia tălpăşiţa , Negreles fu surprins de cele 7 amazoane care se întorceau de la muncă mai devreme, fiind vineri, zi scurtă. Acestea începură să-l joace în picioare pe temutul cap de cuţitari, prin procedee de bodycheck, rotiri succesive deasupra capului, specifice wrestling-ului, până când nefericitul îşi dădu obştescul sfârşit, eliberând lumea de o lichea.
Câtă tristeţe şi jale era în vilă, plângeau şi chiloţii de pe amazoane după Alb ca Varul. L-au plâns toate cât au putut, pe unde mai puteau să-l mai plângă, prin pat , pe podea şi cine mai ştie unde, până când, sătule de sex inconştient, au decis să-l îngroape.
Pe drumul de coştişă ce ducea la morgă , mergeau 7 amazoane cu al lor Alb ca Varul întins pe un mouse pad. În calea lor se abătu călare pe un cal argintiu, modelul Phantom, conducătorul lumii, distrugătorul nervilor tuturor utilizatorilor de Windows, Prinţul Gates.
- Hi, my name is Bill, it’s been two weeks since my last crushed Windows.It all started when a virus moved in my computer. I know I love it, because my firewall told me so. Why are you all look so sad?
- Oh, tu, zeu al computerelor, ce darnic eşti cu nervii noştri, al nostru vis de iarnă,
preafrumosul Alb ca Varul a intrat în comă din cauza agendei lui electronice.
Atunci , omul momentului, veni cu un removal tool , trial pentru 30 de zile pentru a distruge
virusul din agendă. După 3 ore asidue de instalare şi reinstalare, geamuri sparte, şi înjurături din toate părţile, agenda fu ca nouă , iar Alb ca Varul îşi reveni miraculos din coma ce-l consuma ca pe un lolly pop. Gates se îndrăgosti ca un nebun de duiosul nostru personaj şi trăiră până la adânci bătrâneţi fericiţi, mereu găsind soluţii pentru a ucide un calculator cu softuri proaste şi scumpe.
Cu siguranţă cine mi-a povestit-o a spus-o altfel, dar de atunci şi pănâ acum viaţa mi-a arătat că nu există poveşti.