Când eşti posesorul unui spirit neliniştit , iei lucrurile date, le scuturi de praful vechilor înţelesuri şi le croieşti noi interpretări astfel încât modernitatea să nu le arate cu degetul pentru straiele bineştiute, prea des purtate. Andrei Cornea ia câteva din personajele şi marile poveşti şi le rescrie, îmbogăţindu-le, oferindu-le o nouă perspectivă şi chiar le aduce în contemporaneitate. De acest omagiu se bucură Facerea, Don Quichote, Şeherezada, peştişorul de aur, Adam şi Eva, dar şi Iov (care, în apocrifa şi impertinenta poveste a lui Andrei Cornea, îl ceartă pe Dumnezeu pentru faptul că nu ştie ce înseamnă să fii Părinte).
Ochiul e viu şi întrebător, lucid, ironic, plin de umor, îndrăgostit de personajele lui şi de noua lor situaţie.

Nu am putut rezista şi am transcris pentru domniile voastre Facerea, cu bile albe şi negre.
Şi trage-ţi fotoliul spre sobă, şi vino şi tu mai aproape, cititorule.

Facerea, cu bile albe şi negre

Acuma, aşa cum foarte bine ştie tot omul, în ziua întâi a făcut Domnul-Dumnezeu lumina. (Îi dăm o bilă albă.) N-a uitat şi de noapte. (Are o bilă neagră că tot nu i se vede culoarea!)
În ziua a doua, Dumnezeu a despărţit pământul şi cerul, spre nefericirea celor care, neconsolaţi de atunci, au rămas cu capul în nori. (Bilă neagră.)
În ziua a treia, se făcură salata, castraveţii, varza albă şi cea roşie, ceapa (bilă albă), canabisul (bilă neagră), macul (bilă neagră), tutunul (bilă neagră), ardeiul iute (bilă albă sau neagră – depinde de gustul consumatorului).
În ziua a patra, făcu Dumnezeu Soarele, Luna şi stelele. (Multe – multe bile negre-albe, după momentul zilei în care ne aflăm.)
În ziua a cincea, luară naştere peştii (bilă albă) şi „peştii” (bilă neagră).
Ziua a şasea – o vineri – fu foarte încărcată din pricina relei planificări precedente: mai întâi făcu Dumnezeu dobitoacele, apoi îi produse pe dobitoci şi, în fine, trecu la facerea oamenilor, pe când deja se întuneca. Cum nici timp de reflectat nu prea mai rămăsese, nici stofă de confecţionat şi alte furnituri nu se mai găseau în stocurile din Cer, deoarece Domnul lucrase fără economie la făpturile precedente (vezi Elefantul, Behemot, Leviatanul şi alţi mătăhăloşi), majoritatea indivizilor creaţi atunci se pomeniră fără destulă stofă de oameni şi cu tot felul de defecte majore în ţesutul lor sufletesc: ba le lipsea o mânecă morală, ba o minijupă etică se dovedea prea scurtă, ba nu se mai găsea fermoar pentru şliţul ticăloşiilor, ba se împuţinase căptuşeala curajului, ba gulerul le fusese croit strâmb la caracter. (Bile negre cât vreţi.) În fine, pe când tocmai se aprindea prima stea, Dumnezeu fu nevoit să-şi isprăvească pripit opera, mai apucând totuşi să aducă pe lume neamul neisprăviţilor. (Bilă neagră.)
Începu ziua a şaptea – Sabatul: Domnul-Dumnezeu intră în timpul său liber legal şi, cu mulţumire, se duse să facă campanie electorală pentru el însuşi şi îngeraşii săi personali, model imitat de atunci încoace de mai mulţi politicieni pe care-i cunoaştem şi iubim. (Bilă neagră.) Luă un afiş mare-mare cât lumea şi scrise desluşit pe el, ca să vadă şi să creadă tot cetăţeanul Universului: „Toate sunt foarte bune.” (Bilă neagră.) La urmă, îşi binecuvântă regimul ce cu onoare instituise. (Bilă neagră) Apoi, slavă Lui însuşi, nu mai făcu nimic. (Bilă albă, mare de tot!)

Andrei Cornea, Poveşti impertinente şi apocrife, Humanitas, 2009

Comentarii

comentarii