Un tânăr, dorind să afle cât de curajos poate fi, sau poate chiar din patriotism, deşi cred că doreşti să te întâlneşti cu moartea mai mult dintr-un pariu personal, pleacă în Vietnam iar de acolo se întoarce decorat şi pacifist convins. Înfrîngerile te aşază pe calea altor războaie.

Tânărul de odinioară se numea şi continuă să se numească şi în ziua de azi Gordon Livingston, este psihiatru, este american şi scrie bine (şi îl puteţi citi online şi aici). Bine face. De altfel, una din maximele (pragmatice; pe de altă parte, despre pragmatism ne-ar putea vorbi domnii Andrei Marga şi Vlad Alexandrescu) ale lui Gordon este: Suntem ceea ce facem. Gordon Livingston, ce ne facem cu visele şi visurile noastre? Indirect, Livingston ne îndeamnă să le ardem ca pe nişte poezii scrise la 14 ani. Gordon Livingston parcă se adresează poporului român şi tentaţiei noastre de a nu părăsi stadiul de proiect al marilor construcţii.

Livingston scrie bine (despre 30 de lucruri adevărate pe care trebuie să le ştiţi acum – recunoaşteţi incentive to buy), îi plac formulările simple şi memorabile, deseori se inspiră din viaţa de militar („O întrebare eficientă pe care o folosesc ca să ajut oamenii să-şi dea seama dacă iubesc cu adevărat pe cineva este: „Ai fi dispus să încasezi un glonţ în locul lui/ei?”) şi chiar cele 30 de capitole ale cărţii reprezintă cite un rezumat care te pun în faţa unei alegeri ( Capitolul 9 se intitulează “Cele mai importante întrebări din viaţă sunt “De ce?” şi “De ce nu?”. Şmecheria e să ştii pe care dintre ele să o pui.”) atunci cînd nu pune în scenă sentinţe cu accente biblice (“Numai lucrurile rele se întâmplă rapid” – titlul capitolului 15).

Dacă nu este pentru prima dată cînd vă aşezaţi singuri şi nesiliţi de nimeni pe canapeaua psihanalitică, fără să aveţi prin preajmă vreun specialist, Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept tot vă va bucura: omul nostru ştie despre ce vorbeşte atunci cînd scrie despre fericire, cuplu şi copii – a trăit un război, un divorţ, moartea propriilor copii, e atent la capacitatea de a ne minţi singuri (aflaţi în faţa iubirii sau a provocărilor), oferă cîteva crochiuri despre stereotipurile mentale occidentale (devenite între timp şi ale noastre) şi decodează speculaţiile advertisingului (nevoia de securitate, tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte).

Citiţi molcom, reamintirea cere adăstare.

Gordon Livingston, Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept, traducere din engleză de Dana-Ligia Ilin, Humanitas, 2009

Comentarii

comentarii