Orice boală serioasă poate fi comparată cu o bătălie în care corpul deschide un front de luptă împotriva duşmanului, a bolii. Dincolo de sistemul imuntar care îşi vede de lupta lui, după posibilităţi, în mod normal ar mai trebui să existe un sistem aliat care, deşi se află în rezervă pe parcursul perioadelor nebeligerante, în momentul în care se lansează un atac asupra organismului ar trebui să se mobilizeze cu toate efectivele din dotare.

Problemele în România cu acest al doilea sistem sînt mari:
1. nu se mobilizează decît contra banilor negri şi
2. efectivele de care dispune sînt puţine, dotate cu armament învechit şi fără muniţie.

Din păcate, aceste două probleme fac pe cel sau cea care are deja deschis un front de lupta cu boala, să mai trebuiască să deschidă atacul şi pe un al doilea front, pe cel al luptei cu sistemul medical. De cele mai multe ori, pentru un bolnav lupta pe acest al doilea front se poate dovedi cu uşurinţă fatală şi nu numai bătălia dar întregul război riscă să fie pierdut.

Şi totuşi un om bolnav, doar pentru că trăieşte în România, nu trebuie neapărat să lupte singur. Există aproape de noi sisteme aliate la care putem recurge în caz de nevoie. Că există ştim cu toţii, dar ca sînt, de fapt, şi rezonabil de accesibile o ştiu probabil mai puţini.

Costul unui bilet Tarom, Bucureşti – Viena (cumpărat de la o zi la alta, în sistem de urgenţă) – Euro 369 (există şi variante mult mai ieftine cu companiile low cost sau cu trenul, la vagon de dormit).
Costul transportului de la aeroportul din Viena pînă în oraş – Euro 6.
Costul cu cazarea într-o zonă apropiată clinicilor medicale la un hotel de trei stele – Euro 52 (single), sau Euro 76 (double).
Costul transportului în comun – Euro 1,8/calatorie.
Costul unei consultaţii şi eventual analize (deşi se pot duce şi cele făcute în ţară şi atunci s-ar putea să fie mai ieftin) – Euro 300.
Costuri legate de mîncare, souveniruri, dulciuri – maxim Euro 100.

Din acest calcul reiese că e nevoie de maximum1000 de Euro pentru a avea acces la un sistem aliat, cinstit şi bine dotat, care să fie în stare să stabilească o strategie de luptă dreaptă şi competentă.
Tactic vorbind, această opţiune vorbeşte pentru sine: în loc să porţi război pe două fronturi, singur împotriva tuturor, şi a bolii şi a sistemului medical corupt şi prost dotat, îi permiţi organismului să se concentreze pe efortul de a lupta cu boala şi îi aduci şi aliaţi despre care ştii cu siguranţă că nu au nici un interes să te jefuiască, că îţi vor spune cinstit şi perfect documentat ce şanse ai în bătălie şi ce arme să foloseşti pentru a-ţi maximiza şansele de cîştig.

Poate părea un cost mare, dar pentru oricine care se confruntă cu o problemă mai serioasă şi care simte că a rămas singur pe cîmpul de bătălie, fără nici un sprijin, a cheltui în mod transparent 1000 de euro, fără chinuitoarele întrebări: Oare am dat destul, oare am dat la toată lumea, oare o fi într-adevăr ăsta cel mai bun, oare chiar trebuie să mă opereze sau vrea doar să mai aibă o vacă de muls, oare e normal că mi s-au prescris şapte medicamente de-odată etc, ei bine pentru oricine care simte că, bolnav fiind, nu mai are putere să lupte şi pe frontul ăsta, îi recomand să facă rost de bani cum poate şi să plece din ţară pentru o a doua opinie medicală, la care, de altfel, orice pacient are dreptul şi care e o soluţie de bun simţ în cazul în care intervine şi cea mai mică îndoială asupra diagnosticului şi/sau tratamentului primit în ţară.

Comentarii

comentarii