Alcoolul este tradiţionalist, cineva l-a aruncat din trenul progresului. Progresul este moştenitorul legal şi testamentar al nefericirii. Marca lui este de a transforma, în cele din urmă, tot ceea ce îţi taie răsuflarea într-o chestie plictisitoare (vezi iPhone). Peste pălincă poate să treacă şi viitorul cu de-a sila: tot va fi breathtaking. O să scot de după ceafă o poveste scurtă despre moarte şi alcool, deşi nu sunt tipul care vede vreo legătură între alcool şi beţie (la fel cum nu văd vreo legătură între ţigări şi cancer – a bea şi a fuma, ăsta e ultimul strop de atitudine aristocrată păstrată de noi, românii de la Râm). Avem vreo 3 ani, sau ceva, şi ai mei tocmai îşi cumpăraseră un conac – construit de un fost general de război, asta fusese o treabă la care au ţinut când l-au cumpărat. Înseamna că e rezistent!

Ultima proprietară, de dinaintea noastră, a murit arsă de vie; a căzut pe reşou într-o noapte, pentru că era o beţivancă nenorocită. De cum am văzut-o, am simţit la ea ceva diavolesc, vrăjitoresc (-s băiatul cu strălucirea). În fine, asta o murit (încă mă întreb ce a făcut cu suma de bani primită de la ai mei), iar noi ne apucaserăm de renovat locuinţa. Eu încă aveam 3-4 ani. Angajaserăm muncitori care participau zilnic la reconstruirea acestui mausoleu sau ce era. Mama le pregătea, cum altfel, de băut şi de fumat. Eu eram în bucătărie cu mama, eram cam cât un scaun de bucătărie de înalt, adică puteam să merg pe sub masă.

Văd o sticlă de alcool dublu rafinat… O desfac, iau o duşcă, mă învineţesc, mi se taie răsuflarea. It’s breathtaking. La un moment dat, mama observă o arătare mov, care dădea alert din mâini ca o găină cu aripile tăiate. Copile, ce ai făcut, sau ceva în genul mă întrebase mama, dar nu-i puteam răspunde pentru că mi se tăiase răsuflarea de la această inovaţie introdusă în corpul umed încă pe dinăuntru, răspunde, dar nu-i puteam articula nici un cuvânt, ce bine că aveam crescute degetele de la mâini, pe care le-am îndreptat spre sticla de alcool dublu rafinat. Mesajul comunicat a fost înţeles.

Am ceva de rus în psyche, iar, între timp, lucrurile s-au mai rafinat. Nu ai cum să eviţi băutura, iar dacă mai ştii şi graphic design poţi face ce au făcut Anna Fidalgo şi Roger Kelly. Cine vrea să cumpere print-urile, pe aici.

I.

II.

III.

IV.

V.

VI.

VII.

VIII.

IX.

X.

XI.

XII.

Comentarii

comentarii