Acasă la Yves Saint Laurent

OK, nu mă pricep la modă. Dar măcar nu mă întreb, când se nimereşte să urmăresc o prezentare haute-couture, cum pot fi purtate asemenea haine? Am şi eu atâta habar cât să îmi dau seama că hainele haute-couture nu sunt făcute pentru a fi purtate ici şi colo, ci pentru a împinge limitele vestimentaţiei. În schimb, găsesc firească întrebarea, cum pot fi hainele create de designerii români atât de oribile? La fel, şi fotografia de modă românească. De ce să nu optăm pentru simplitate? Mai bine să luăm drumul industriei pornografice, decât să descoperim grotescul pretinselor „elemente senzuale şi sexy”, ale femininului şi masculinului din fashion-ul românesc. Aş fi vrut să zic, mai bine să se facă producători de chiloţi, în loc de designeri de modă, dar, imposibilul e posibil, chiloţii româneşti sunt mai de groază decât ăia turceşti. Cu foarte puţine excepţii, moda românească este o bişniţă „cu tot felul de orătănii de prin jurul căşii”; un fel de ugly-haute-couture (care s-ar defini printr-un braţ de haine care nu pot fi purtate pentru că sunt prea urâte). Nu mă pricep la modă, dar cultura, câtă e, mă ajută să fac diferenţe. Puneţi orice fotografie de modă românească în dreptul unei fotografii de Hedi Slimane, şi s-ar putea să intraţi într-o grotă a ruşinii. Eu de acolo vă scriu.

Fotografiile sunt preluate din jurnalul fotografic al lui Hedi Slimane, fostul director creativ al casei Dior Homme.

foto © Hedi Slimane

Comentarii

comentarii

Scroll to top