Culorile primare lovesc din nou. Doare la lingurică.

Wes Anderson e un om obișnuit. S-a născut în ’69, în Texas, într-o familie normală. Părinții au fost atât de normali, încât au divorțat când Wes avea 8 ani. N-a curs mult țiței în Texas, și micul Wes avea să se apuce de regizat și produs minifilme cu el și un alt frate. Frate, asta e rețeta.

Peliculele lui Anderson – fie regizate, fie în care și-a pus cumva amprenta – sunt ușor recognoscibile: culorile primare. Apoi, coloana sonoră, folk și muzică veche. Apoi, poveștile personajelor. Apoi, scenariul. Actorii. Știi că intri într-o poveste de la primul cadru al filmului. În sală, aproape că miroase a mare, a ploaie, a lanul acela blănos.

Personajele vorbesc puțin dar spun multe. Moonrise Kingdom, filmul care m-a făcut să vă scriu despre el și Anderson, e o poveste atât de dureros de simplă, încât brusc avem cu toții 8 ani și-i rugăm pe părinții lui Wes să se mai gândească.

Moonrise Kingdom a deschis Festivalul de la Cannes 2012. Merită văzut toamna. Nu știu de ce.


Comentarii

comentarii

Scroll to top