Avea ceva inuman încă de mic. Încăpăţînat, imagina forumule şi diverse tactici de abordare a problemelor ridicate de realitate. Influenţat de filozofia pragmatică, în special de Charles Sanders Peirce, punea tot ce făcea în slujba umanităţii.

Împlinise 30 de ani. La ora 6 fix se prezentă cu un zâmbet cinic, extrem de hotărât, la compania de asfaltări drumuri unde era înjurat de toţi colegii pentru scrîşnet, punctualitate şi determinare. 2 felii de parizer având aceeaşi grosime. Mâncă încet, preocupat de cum să abordeze problema. Îşi aprinse o ţigară, luă o gură de votcă vărsată şi tocmai atunci se trezi un infarct să îl sărute franţuzeşte.

În timp ce aştepta să fie urcat în ambulanţă, toţi păstrară un moment de reculegere admirându-i şosetele albe, impecabile, mirosind a soţie devotată. Foştii colegi deveniră brusc interesaţi.

This photo is © Rareş Petrişor

Comentarii

comentarii