De undeva de sus îşi făcea loc cu greu, se auzea un râs?, un firicel de apă gâdilând tălpile muntelui. Lăsă în dreapta un sfrijit, toţi îl ştiau drept nebun, care încerca să deseneze în piatră carnea-dulce-sângerie-cu-coarne. Îl vedea pentru prima dată pe cel pe care toţi îl bîrfeau şi nu se putu stăpâni să nu râdă în sine văzând arătarea. Părul slinos îi cădea peste frunte, în mâna stânga se chinuia să ţină o piatră ascuţită, îşi ştergea nasul şi sufla în piatra de curând scrijelită. Era gata să îl lase în urmă, se răzgândi şi îi trase cu putere un picior în dos. Nebunul se înfipse cu obrazul într-o piatră, apoi se întoarse şi îl privi mirat cu singurul ochi ce îi mai rămăsese întreg. Pe celălalt îl culese din ţărînă, îl bău şi apoi îşi continuă treaba. Ajunse în sfârşit în faţa lui. Îi aruncă la picioare bivolul vânat şi se şterse de sânge pe pielea de capră prinsă în jurul şoldurilor. Un alt râs, nu cel al apei, mult mai ascuţit, îi atrase privirea într-un colţ al peşterii. Fiinţa ciudată, cu faţa albă şi părul auriu, aparţinând tribului din nord, decimat cu două zile în urmă, îl fixa. Se apropie şi smulse din părul uriaşului plin de sânge, la picioarele căruia zăcea bivolul însângerat, o floare albăstrie, iar acesta se năpusti asupra ei, smulgându-i blana din jurul coapselor. Celălalt începu să mârâie şi un urlet îndelung începu să înoate pe firicelul de apă ce gâdila tălpile muntelui, împotriva cursului apei, se strecură printre ultimele pietre şi, istovit, se lăsă uşor pe spate şi privi pentru ultima oară cerul.

A doua zi, în faţa peşterii, tribul îşi admira tînărul şi noul stăpân. La picioarele lui stătea leşul celui de care toţi ascultaseră pînă atunci – avea toţi dinţii scoşi şi un os de bivol îi înfunda ochiul drept, străpungându-i craniul. La picioarele lui, cu floarea la ureche şi un ochi deja învineţit de fericire, frumoasa din peşteră.

Nebunul ieşi urlând din peşteră şi îl chemă înăuntru. Pe zidul acesteia, între coarnele animalului-carne-dulce-sângerie-cu-coarne, desenase un trandafir.

Nu ştim dacă astfel s-a petrecut debutul florilor în pictură, dar puteţi urmări prezenţa acestora în arta europeană din antichitate până în prezent, în cadrul atelierului Florile în artă, susţinut de Irina Neacşu la Fundaţia Calea Victoriei.

Comentarii

comentarii