Reproducem întocmai scrisoarea domnului Claudiu Goga, Directorul Teatrului „Sică Alexandrescu”, regizor şi membru în Senatul UNITER.

M-am gândit mult dacă merită să-ţi scriu această scrisoare.
Stând cu stiloul în mână şi cu  hârtia albă în faţă mi-am dat seama că mai fusesem  în această ipostază  de trei ori în ultimii 3 ani. De fiecare data voiam sa te întreb acelaşi lucru. De fiecare dată am renunţat. Ce rost avea? În haosul ăsta? În confuzia, delirul şi lipsa de valori cu care ne confruntăm? Acum era, deci, a patra oara şi aproape renunţasem când mi-a venit în minte o imagine – o bucătărie mică, ora 5 dimineaţa, un bărbat singur fumează aplecat peste un text. Deodată îi ţâşneşte sângele pe nas… O să-ţi developez mai târziu această fotografie.

Trebuie să ştii că fac parte dintre regizorii care nu dau prea mare importanţă felului cum îşi manageriază spectacolele după premieră. Deşi mi-e clar că greşesc, continui să o fac. Pe de-o parte, dintr-o imensă timiditate, iar, pe de altă parte, pentru că nu mă interesează premiile, festivalurile, box-office-ul şi astfel de chestii. Asta pentru că am senzaţia că la noi onorurile în teatru spun foarte multe despre cei care le acordă şi nu spun aproape nimic despre cei care le primesc.

Ca director de teatru, însă, sunt condamnat să mă intereseze ce se întâmplă cu spectacolele teatrului meu, cine, cum şi unde le vede, cine şi cum apreciază munca actorilor şi a întregului colectiv. Pe scurt, sunt obligat să-mi pese dacă Teatrul „Sică Alexandrescu” participă sau nu la Festivalul Naţional de Teatru (care se vrea, sper, o ramă a tuturor celor mai bune spectacole din ţară). Pentru cine nu ştie, trebuie să spun că Teatrul „Sică Alexandrescu” a participat din anul 2002, de când am devenit directorul său, la toate ediţiile Festivalului Naţional de Teatru, cu excepţia uneia (selecţioner era, atunci, Marina Constantinescu).

Revin. Director fiind, eram obligat să urmăresc cu atenţie selecţia la Festivalul Naţional de Teatru, gândirea teatrală a selecţionerului şi întotdeauna am avut senzaţia că am înţeles-o (poate cea mai transparentă a fost cea a Marinei Constantinescu).

Prima dată când n-am înţeles ideea, gândirea teatrală a selecţionerului a fost în primul an în care tu ai devenit selecţioner. Atunci a fost şi prima dată când am vrut să-ţi scriu, când am vrut să te întreb – ce vrei? cum gândeşti? care-ţi sunt criteriile? Am renunţat.

Anul trecut, Teatrul „Sică Alexandrescu” a fost selecţionat în Festivalul Naţional de Teatru cu spectacolul „Lapte negru” în regia mea, dar nici atunci n-am înţeles cum s-a făcut selecţia. A fost a doua oară când am vrut să-ţi scriu, când am vrut să te întreb – ce vrei? cum gândeşti? care-ţi sunt criteriile? Am renunţat.

Aş dori să observi că nu aş putea fi acuzat că aveam vreo nemulţumire personală, ca regizor, din moment ce tu selecţionasei chiar spectacolul meu.

Anul acesta nu ai selectat nici un spectacol al Teatrului „Sică Alexandrescu”. Întrebarea mea este aceeaşi: ce vrei? cum gândeşti? care-ţi sunt criteriile?

Este adevărat că, în acest an, în plină campanie de selecţie pentru Festivalul Naţional de Teatru, mi-ai trimis şi am primit în calitatea mea de senator UNITER un e-mail în care propuneai Senatului UNITER criteriile de selecţie pentru Festivalul Naţional de Teatru. Nu ştiu dacă Senatul le-a votat sau dacă măcar au fost supuse dezbaterii (nu am putut fi prezent la toate şedinţele Senatului). Atunci a fost a treia oară când am vrut să-ţi scriu. Am renunţat. De aceasta dată am renunţat din jenă. Deşi din decenţă n-am să reproduc aici e-mail-ul (poate cu altă ocazie), era evident ca acele criterii erau făcute pe genunchi şi că nu făceau decât să legitimeze un „anume” fel de selecţie. Erau exact ca acele caiete de sarcini care se fac la licitaţii astfel încât să câştige cineva anume. Dar poate greşesc, poate între timp criteriile tale s-au schimbat şi atunci revin cu întrebarea: ce vrei? care sunt criteriile de selecţie? Cum gândeşti tu teatrul şi un Festival Naţional?

Şi de ce un spectacol precum „Puterea obişnuinţei” de Thomas Bernhard nu face parte din această selecţie? Ce criterii nu a îndeplinit? Te rog şi te provoc să facem în mod public o analiză a spectacolului, cât mai amănunţită şi în toate compartimentele lui. (Te rog să începi prin a te documenta asupra lui Thomas Bernhard, pentru că, mi-ai mărturisit că nu ştii nimic despre el şi a trebuit să-ţi povestesc biografia lui.)

Mi-ar plăcea ca discuţia (publică) să fie una profesionistă şi decentă, dacă poţi (spun asta pentru că am văzut că în alte dispute publice, cu criticii Alice Georgescu şi Mircea Morariu limbajul tău a fost departe de decenţă.).

Repet – vrând să preîntâmpin ideea că sunt nemulţumit că nu ai selecţionat spectacolul meu „Puterea obişnuinţei” – această scrisoare ţi-o adresează directorul teatrului şi nu regizorul Claudiu Goga.

Dacă lucrurile ar sta altfel, atunci ţi-aş fi reproşat că nu ai selecţionat spectacolul meu de la Teatrul Naţional Cluj „Un caz clinic”, sau ţi-aş fi reproşat că nu ai fost să vezi la Iaşi „Made în Est” sau (absolut inadmisibil!!!) nu ai fost nici măcar la Teatrul Mic în Bucureşti să vezi „Hamelin”. Nu e asta treaba selecţionerului să VADĂ spectacole? Şi pentru că a venit vorba de reproşuri pe care nu ţi le fac – aş putea să ştiu de ce e nevoie întotdeauna de nenumărate insistenţe ca să vii la Braşov să vezi spectacole pentru Festivalul Naţional de Teatru? Nu asta e obligaţia unui selecţioner? Şi de ce, de fiecare dată în cei 3 ani ai amânat venirea după ce, în prealabil, făcusem programul teatrului după programul tău?

Am rămas dator cu developarea imaginii care m-a făcut să-ţi scriu (imaginea aceea este imaginea lui Marius Cordoş, protagonistul din „Puterea Obişnuinţei”, într-una din nopţile de dinaintea premierei – povestită de el însuşi). Vreau să spun cu asta că artiştii, creatorii adevăraţi muncesc până la limita sacrificiului iar de munca lor nu ar trebui să-şi bată joc nimeni, nici din rea credinţă, nici din incompetenţă sau superficialitate.

Închei, spunându-ţi că în cazul în care nu voi primi răspuns la întrebările mele, îmi voi răspunde singur (dar public) şi mă voi vedea silit să nu-ţi mai acord prezumţia de bun simţ şi de competenţă.

Claudiu Goga,
Directorul Teatrului „Sică Alexandrescu”,
regizor şi membru în Senatul UNITER

Comentarii

comentarii