Toate obiectele noastre au o poveste. Ne poartă spre lumi aparent uitate sau, dimpotrivă, ne deschid spre altele noi. Spun ceva despre cine suntem şi, mai ales, despre cine am fost. Pe cele mai multe dintre ele le uităm pentru că nu ne mai folosesc sau pentru că nu ne mai provoacă emoţii. Pe altele dorim să le uităm, pentru că povestea pe care ne-o spun e mereu aceeaşi.

Un joc de darts nedeschis, o pălărie de paie, casete vechi cărora cineva, poate chiar noi, le-am găsit nenumărate alte întrebuinţări decât cele pentru care au fost gândite, un evantai, o geacă de piele cumpărată din Marele Bazar din Istanbul. Ne-au aparţinut cândva, le-am îndrăgit, am fost mândri de ele.

Obiectele noastre nu spun povestea lor, ci povestea noastră. Nu vorbesc despre ele, ci despre noi. Despre lumile noastre mici, despre echilibrul fragil, despre bucurii, despre evadări, despre viaţă pur şi simplu.

Din aceste idei s-a născut coLector, primul proiect iTheatre, un spectacol happening prin care iniţiatorii şi-au propus să aducă teatrul mai aproape de noi, de spectatori, să ne ofere posibilitatea unei alt fel de implicări în actul teatral. Una profund personală, asemeni obiectelor noastre.

Evident, vizunea regizorală a păstrat doar esenţa poveştilor spuse de cei care au donat obiectele. Duminică seara (5 iulie 2009), la Grădina de vară Capitol din Bucureşti – un spaţiu care te duce invariabil cu gândul la un illo tempore iremediabil pierdut şi degradat – obiectele noastre au prins viaţă într-un univers comun, care, poate mai mult ca altădată, ne-a aparţinut deopotrivă nouă, spectatorilor, cât şi artiştilor.

coLector un spectacol pentru noi. Cu noi. Despre noi.

Comentarii

comentarii