Reflecţii rutiere

euroncapMai ţineţi minte emisiunea? Oare mai există sau pur şi simplu şi-a pierdut sensul în multitudinea de ştiri despre accidente? O mie de ştiri şi toate sunt la fel.

Ştirea clasică despre un accident ne prezintă o maşină, sau două, făcute zob, imagini blurate cu victimele şi eforturile celor de la descarcerare. Apoi, urmează interviul cu un poliţist care se foloseşte mereu de un limbaj de lemn pentru a ne anunţa cauza accidentului. Cu puţin noroc, prin preajmă se găseşte şi o rudă sau un prieten al celor decedaţi. În felul acesta, materialul de presă capătă valoare adăugată din suferinţa lor.

Dar ăsta nu e un text despre moralitatea presei ci mai degrabă unul despre concluziile zecilor de accidente ce se produc zilnic şi care au aparent doar două cauze majore (cu ramificaţiile de rigoare): viteza şi neatenţia.

Am fost cu toţii în ambele situaţii. Uneori am mers mai tare decât ne permitea legea, alteori nu am adaptat viteza la condiţiile de trafic – pentru că nu aveam habar cu ce viteză e sigur să mergi – şi, alteori, am fost distraşi de la condus din diverse motive.

Iar dacă ni s-a întâmplat o dată este posibil să ni se întâmple şi a doua oară. Aşa că, mă interesează mai mult decât o cauză universală pentru producerea tuturor accidentelor. Vreau să ştiu de ce a derapat maşina, de ce nu a putut fi evitată coliziunea şi de ce a murit şoferul. Iar apoi vreau să mi se spună ce se putea face pentru a se evita toate astea şi dacă sisteme precum ESP şi ABS puteau evita accidentul. Şi mai vreau să ştiu şi dacă un airbag sau o centură de siguranţă au salvat viaţa pasagerilor.

Asta ar trebui să ne spună poliţia rutieră. La fel cum ar trebui să ne spună şi dacă accidentul a fost cauzat de o defecţiune tehnică a uneia dintre maşini sau de o groapă din şosea.

Este bine să ştim lucrurile astea ca să învăţăm cu adevărat din greşelile altora şi să ştim să ne protejăm. Oare câte din hârburile de pe şosele ar mai fi folosite de familiile care pleacă în concediu cu copiii, dacă ar şti că îi expun la pericol? Pericol ce ar putea fi evitat prin folosirea trenului, de exemplu.

Oare câte maşini la mâna a doua ar mai fi cumpărate fără ABS şi oare câte maşini noi ar mai fi comandate fără ESP (300 euro)? Şi oare câţi dealeri ar mai încerca să mă convingă de inutilitatea acestora doar pentru că nu le au pe stoc?

Altfel, toate sistemele sofisticate de siguranţă nu valorează mai nimic în ochii cumpărătorului simplu. Accidentele evitate de ele nu apar niciunde pentru că din fericire nu s-au produs niciodată, iar oamenii continuă se moară pe şosele în maşini vechi şi prost echipate.

Comentarii

comentarii

Scroll to top