Ce mai rămâne din cultura română? Preocuparea pentru supravieţuire

Spuneţi repede, vă rog, câţiva oameni de cultură români contemporani de largă recunoaştere internaţională în afară de iubitorii de muzică clasică de la Vama Nădlac, salariile inamovibile ale judecătorilor, anirismul lui György Frunda şi profunzimea uciderii iniţiativei private.

Cristi Puiu şi Corneliu Porumboiu, spuneţi. În afară de ei? Nu, vă rog, fără Hertha Müller, aparţine, graţie sistemului represiv, literaturii germane. I-am pomenit pe cei doi, deloc gratuit, pentru că de ceva vreme totul se joacă pe cartea vizualului şi pentru că la acest domeniu aş dori să mă refer ca o posibilă baricadă de luptă împotriva imploziei culturii române.

Cultura – o călătorie iniţiatică, o stare de veghe bine supravegheată

Preponderenţa vizualului fiind deja un lucru de la sine înţeles, ce ar putea face statul astfel încât situaţia culturală a maselor să nu o ia complet razna, sub avalanşa unor voci aţâţătoare de instincte? O contra-ofensivă cu arme pe măsură.

Avem TVR Cultural. Ce se poate face?

Să se trezească la viaţă şi să lupte cu armele proprii televiziunilor comerciale.

Oamenii doresc să câştige bani?
Ba bine că nu, cine nu doreşte? O emisiune-concurs, de cunoştinţe generale, Cine ştie câştigă, finanţată de Loteria Naţională, şi care să ofere un premiu lunar de 10.000 de EUR. Simplu şi la îndemână.

Ce îşi doresc tinerii?

DSLR-ul a adus democratizarea fotografiei. De ce să nu propună un atelier-concurs, cu premii, în parteneriat cu Nikon sau Canon, de istorie şi iniţiere în arta fotografică? Simplu şi la îndemână.

Toţi îşi doresc o maşină!

Concurs de educaţie rutieră – cu un format cool şi inteligent, cu inserturi de filmări în care conducătorii auto stropesc trecătorii, cu taximetrişti atotputernici etc, suţinut de Renault. Premiu: un autoturism pe lună.

Să ne începem dimineaţa cu exerciţii de logică!

Prezentatorul, la maieu şi pantaloni scurţi, să prezinte avantajele neconvenţionale ale mersului pe bicicletă (poţi citi pe bicicletă? se poate sprijini de tine un om slab educat? ce coafură este recomandată pentru mersul pe bicicletă, şosete roz cu iepuraşi?), exerciţii de menmotehnică, de logică şi retorică.

Codul bunelor maniere

Filmat cu camera ascunsă, într-un registru ironic şi nu prea jos, zbaterea zilnică a străzii.
Poate fi asociat cu reţete gastronomice şi cum să te comporţi acasă şi în societate – cum să foloseşti tacâmurile pentru peşte. Asociere cu un mare lanţ hotelier sau cu un serviciu financiar. Simplu şi la îndemână.

Unde sunt cursurile de limbi străine?

Cred că şi acum un om cu studii medii, fără aplecare filologică, îşi mai aduce aminte de Doar o vorbă săţ-i mai spun. Nu ai nevoie de un om carismatic pentru a realiza o astfel de emisiune. Poţi să inviţi un responsabil de marketing de la o multinaţională şi să îl întrebi de ce a ales să fabrice crema din căpşuni şi nu din căpşune. Un concurs interactiv cu probleme de etimologie sau despre conjugarea unui verb în franceză.  Premii oferite de Institutul Francez, Cervantes, British Council, Goethe etc etc. Simplu şi la obiect.

Am putea continua la nesfârşit

Cu emisiuni despre istoria arhitecturii şi marile urâţenii ridicate după 1989, cu seri de poezie, cu seara cinematografului autohton – şi unde să putem vedea Reconstituirea, De ce trag clopotele, Mitică?, Croaziera, Glissando, Probă de microfon etc, anul Antonioni,  serile Centrului National al Dansului Bucureşti – cu transmisiuni în direct,  pledoarii pentru sport, povestiri inteligente despre eros şi sex – cu referinţe culturale, flash moburile TVR Cultural, readucerea dialogurilor dintre Pleşu şi Liiceanu, transferul senzaţional al lui Dan C. Mihăilescu, lecţii de dans, de actorie, cursuri de afaceri, păcatele limbii cu Rodica Zafiu, seara Radu Cosaşu, Istoria după Neagu Djuvara, Prin Bucureştiul interbelic cu Ioana Pârvulescu, inteligenţa comentariilor sportive cu Narcis Jeler, iar seara târziu Războiul Sfârşitului Săptămânii cu Iulian Tănase şi Mitoş Micleuşanu.

Inteligenţă, învăţătură, asprime, detaşare şi ironie.

Cum să „arate” Anul Cioran?

TVR Cultural şi-ar putea dedica o lună, sau un an câte unui mare scriitor român. Secvenţe interbelice şi punerea în context. Interviu. Un aforism care să reprezinte leit-motivul zilei şi care să fie comentat. Fotografii, Coasta Boacii, prietenii – Ţuţea, Eliade, Ionescu, Cioran surprins de Sebastian. Aşa cum există o hartă a vinului, aşa să fie o hartă a peregrinărilor autorului.

Nu în ultimul rând, marketingul cultural
De ce nu ar exista un program tv tipărit de TVR (Cultural)? În care să poţi citi o cronică inteligentă de film sau de carte, o invitaţie la un spectacol de teatru. Iar programul să fie distribuit gratuit.

La sfârşitul lecturii Ce mai rămâne din cultura franceză?

O carte e cu atât mai incitantă cu cât întrebările pe care le ridică ies din matca lor şi îţi inundă şi îţi hrănesc ulterior propria-ţi grădină. Rândurile de mai sus s-au dorit a fi o cronică la cartea publicată de Editura Art, Donald Morrison – Ce mai rămâne din cultura franceză? Antoine Compagnon – Preocuparea pentru grandoare, traducere din limbile engleză şi franceză de Laura Albulescu, postfaţă de Horia-Roman Patapievici.

Post scriptum incluzând întrebări din timpul lecturii, spre o roditoare îndreptare spre lectură:

1.    Totuşi, la ce axă ne raportăm? Pe direcţia X avem dorinţa de afirmare a unei voci (naţionale), pe direcţia Y – lupta cu timpul. În spatele fiecărei direcţii stau, având motivaţii diferite (oare?), statul, politicile culturale, marketingul şi spiritul timpului. Z, coordonata care are legătură cu timpul şi cu remanenţa, dispare. Bidimensional. Intuiţia posterităţii, un simţ periculos – nu ştiu dacă există vreo casă de pariuri, britanică, desigur, unde să poţi paria pe o posteritate glorioasă a vreunui creator în viaţă. O asemenea excentricitate e timpul să se nască.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
2.    Care ar fi soluţia împăcării între datoria statului (clientelar, conservator şi răzbunător – vezi Poneiul Roz) şi dorinţa iniţiativei private (slujind imediatul şi sperând la intrarea în prelungiri a acestuia)? O prietenie sinceră şi necondiţionată între caractere contradictorii şi contondente.

Comentarii

comentarii

Scroll to top