Retragerea englezilor de la Benghazi mi-a dat o noapte de insomnie. Era un front pe care îl socoteam lichidat. Lovitura mi s-a părut grea nu prin ea însăşi, ca pierdere teritorială, ci prin semnificaţie. Aşadar, era posibil ca la Trilopolis să se recreeze o forţă ofensivă, să se primească noi trupe şi materiale, să se pregătească un contraatac – şi englezii, cu legendara lor proastă informaţie, să nu ştie absolut nimic (…)

Zi de vară. Cald ca în iunie. Mă gîndesc cu nostalgie la Balcic. Dimineaţa, plimbare cu Madeleine Andronescu pe lacul Floreasca. E agreabilă şi amuzantă – dar ştiu bine că mă voi obosi repede de ea. I-am spus cu sinceritate că nu-mi place să cunosc oameni.

N-am ce să le cer, n-am ce să le dau.

sîmbătă 5 aprilie 1941, Mihail Sebastian, Jurnal, Humanitas, 1996

Comentarii

comentarii