3 februarie 2010

Stimată doamnă Nemeș,

(…) Paleta mohorâtă a iernii mă alungă în fiecare an în insula indoneziană Lambok, unde petrec trei săptămâni absorbind cu toate simțurile apa turcoaz, florile roșiatice și verdele acid al șopârlelor care foșgăie încoace și încolo pe toată pardoseala (spre marea durere a câinelui meu bătrân și mult prea temperamental). Fiind din București, știți foarte bine, îmi închipui, că această apăsare a spiritului se datorează lipsei de stimulare cromatică a creierului.

Pentru a oferi un răspuns direct la întrebarea dvs. mai degrabă indirectă, nu, nu am preluat niciodată un pacient prin corespondență (…). Având în vedere că vă aflați în căutarea unui tratament pentru afecțiunea destul de rară de care suferiți, aș putea recurge la o soluție de acest fel, cu o condiție, și anume posibilitatea de a folosi la un moment dat corespondența noastră ca bază pentru un studiu de caz clinic. (…)

Cu sinceritate,
Dr. Max Lüscher
Institutul de Diagnoză Psihologico-Medicală
Lucerna, Elveția

Ioana Nemeș, Time Colliding (series), 2011

14 februarie 2010

Stimată doamnă Nemeș,

(…) Ați luat inițial legătura cu mine deoarece doreați să găsiți un tratament pentru ceea ce dvs. ați descris ca fiind o aversiune puternică față de culoarea portocaliu și am fost de acord să vă ajut. Nu este interesant că portocaliul se obține chiar din cele două culori [roșu și galben] pe care le-ați evitat atât de mult în testul cromatic Lüscher? Pentru ca să înaintăm, o să vă rog să începeți să țineți un jurnal în care să notați toate sentimentele și amintirile pe care le aveți în legătură cu portocaliul și toate asocierile pe care le puteți face cu această culoare. Oricât de dureros ar fi să faceți acest lucru o perioadă, vă asigur că ne va fi de mare folos atunci când vom începe să căutăm un tratament pentru cromofobia dvs.

De asemenea, dacă nu v-ați uitat încă la filmul lui Alfred Hitchcock, Marnie, vă recomand cu tărie să vă uitați. Nu vreau să dezvălui prea multe, dar este vorba de o tânără femeie care se teme de culoarea roșu. Poate, dacă vă uitați la el, vă veți da seama de anumite lucruri.

În altă notă, sper că nu vă supărați dacă o să mă adresez dvs. folosind prenumele. Dacă ați cunoaște limba germană, v-aș ruga ca, de acum înainte, să ne adresăm unul celuilalt cu ajutorul termenului familiar „Du”, deoarece nivelarea terenului lingvistic mi se pare folositoare din punct de vedere terapeutic.

Cu sinceritate,
Dr. Max Lüscher
Institutul de Diagnoză Psihologico-Medicală
Lucerna, Elveția

Ioana Nemeș, Time Exposure (series), 2008

15 martie 2010

Dragă Ioana,

(…) Descrierea ta este foarte vie: cozile lungi la aprozare, zăpada care se topește pe vârful ghetelor tale, sentimentul de anticipație punctat de conversații agitate cu fratele tău geamăn și cu oamenii din jur, care veniseră să cumpere lucruri pe care nu le mai văzuseră de ani întregi. Oare ce gust credeai că are o portocală? Îmi închipui cum trebuie să te fi simțit atunci când ai mușcat din ea, ca și cum ar fi fost un măr, ai simțit cum coaja groasă, amăruie îți umple gura… și ai izbugnit în lacrimi. Sincer, nu te învinovățesc pentru că ai scuipat-o în zăpadă. Chiar și numele fructului – portocală – sugerează dulceața exotică a unei seri în Algarve, nu o gură amăruie și o cotonogeală zdravănă aplicată de propriul tată.

Spui că fructul a reînceput să-ți placă imediat după aceea, când ai învățat să decojești o portocală, dar că sentimentele de antipatie față de culoare au rămas – un amănunt interesant de care o să țin seama cu siguranță de acum încolo. (…)

Cu sinceritate,
Dr. Max Lüscher
Institutul de Diagnoză Psihologico-Medicală
Lucerna, Elveția

Ioana Nemeș, Time Exposure (series), 2008

25 aprilie 2010

(…) Mi-ai mărturisit deja cât de credincioasă este mama ta și ce impact a avut credința ei asupra ta, fapt care mă determină să te întreb dacă nu cumva aversiunea ta față de portocaliu se datorează acestui conflict. În tradiția tantrică, de exemplu, portocaliul este culoarea chakrei Swadhisthana, care corespunde organelor genitale și constituie însuși sediul sexualității umane. Ea este, de asemenea, culoarea pe care zeul Bacchus o poartă în timpul ritualurilor sale de uniune extatică. Spun asta deoarece am observat că în mai multe opere ale tale există referiri la masturbare, pornografie și altele asemenea. (…)

Cu sinceritate,
Dr. Max Lüscher
Institutul de Diagnoză Psihologico-Medicală
Lucerna, Elveția

Ioana Nemeș, Pure Honesty, 2010, acrilic pe pânză

13 septembrie 2010

Dragă Ioana,

(…) A trecut ceva timp de când am vorbit ultima oară, lucru pentru care îmi cer scuze, însă viața are multe întorsături neașteptate. Îți dau și un exemplu: începând de luna trecută, doamna Fabelhaft și cu mine ne-am unit destinele. Sunt la fel de surprins ca și tine de felul în care au evoluat lucrurile și, în plus, de cât de tânăr mă simt din nou. În mod paradoxal, cei 40 de ani care mă despart de doamna Fabelhaft nu influențează deloc modul în care comunicăm. Ea este mult mai matură decât s-ar crede, în timp ce eu am spiritul veșnic tânăr și entuziast, mai ales acum, când e năpădit de dragostea ei.

(…) Cred că observația ta potrivit căreia conurile de marcaj din sala de sport unde te antrenai în fiecare zi erau de un portocaliu aprins este destul de utilă, deși mă întreb dacă nu cumva are mai multă relevanță faptul că te-ai accidentat atât de grav când ai jucat împotriva echipei olandeze de handbal, aflate în deplasare…

Cred că a fost cumplit să te trezești smulsă din ceea ce părea cursul firesc al vieții tale, pusă pe tușă, ca să mă exprim astfel, și nevoită să asiști la reușitele colegilor de echipă (…) Ai fi surprinsă să auzi că, în cultura chineză, culoarea transformării și a metamorfozei este chiar portocaliul. Poate reușim să transformăm aversiunea ta în dragoste sau cel puțin în acceptarea acestei nuanțe hibride? Am asistat la lucruri și mai stranii în lunga mea viață.

Cu sinceritate,
Dr. Max Lüscher
Institutul de Diagnoză Psihologico-Medicală
Lucerna, Elveția

Ioana Nemeș, The Healers (series), 2010, acrilic pe hârtie

18 decembrie 2010

Dragă Ioana,

(…) Crezi că ne putem programa activitățile în așa fel încât să ne întâlnim, în sfârșit, față în față? Mi se pare cea mai firească încheiere a colaborării noastre.

Mă bucur să aud că ai reușit să integrezi mai mult culorile asociate cu portocaliul în viața ta de zi cu zi. Faptul că ai achiziționat o pernă decorativă de culoare roșu-sienna mi se pare o adevărată victorie. (…)

Acestea fiind zise, îți urez mult noroc cu obținerea vizei și te rog să nu uiți de rugămintea mea referitoare la posibilitatea de a ne întâlni în New York.

Cu sinceritate,
Dr. Max Lüscher
Institutul de Diagnoză Psihologico-Medicală
Lucerna, Elveția

Ioana Nemeș, Diorama 29.03.2005 (-), 2005

16 aprilie 2010

Dragă Ioana,

Îți scriu de la masa din bucătărie, cu inima bătându-mi în continuare foarte puternic din cauza unui vis straniu, dar minunat.

(…) Deși este ora 4 dimineața, simt că trebuie să îți mai scriu o dată înainte să ne vedem în New York. Nici măcar nu știu dacă vei primi această scrisoare la timp, având în vedere eficiența Poștei Statelor Unite (elvețienii, după cum știi, sunt punctuali până la obsesie, așa că o să dau vina preventiv pe americani), dar îmi asum riscul.

Nu încape îndoială că visul meu se datorează și vizitei pe care am efectuat-o zilele trecute la o clinică de ecocardiografie fetală din Geneva, unde am putut observa cum folosesc cercetătorii ecograful cu ultrasunete Color Doppler pentru a depista afecțiunile cardiace in utero. Este o tehnologie remarcabilă; aproape că mi-au dat lacrimile când am asistat la diagnosticarea unui fetus de doar 20 de luni cu anomalia Ebstein a valvei tricuspide.

Dar să mă întorc la visul meu: în fața ochilor, dragă Ioana, mi-a apărut o strălucire minusculă, de o frumusețe uimitoare, care s-a mărit treptat pe un fundal misterios al ecranului unui aparat de ecografie cardiacă până a ajuns la cel mai intens portocaliu pe care l-am văzut vreodată. Tot ecranul minții mele era invadat de o splendoare vibrantă care mă făcea să mă simt extrem de tulburat și, în același timp, mă umplea de o liniște supremă, până când am simțit că întreaga creație avea să explodeze. Din fericire, m-am trezit înainte să se întâmple asta.

Poate vei înțelege de ce m-am gândit la tine. Ce aș vrea eu, de fapt, să-ți spun, este asta: acceptă portocaliul, Ioana. Poate vei crede că asta va însemna sfârșitul tuturor lucrurilor, dar sunt convins că în cazul tău va fi abia începutul.

Evident, îți voi spune mai multe despre acest gând al meu atunci când ne vom întâlni, pe 25 aprilie. Abia aștept să te văd! Până atunci, îți doresc numai bine.

Cu sinceritate,
Dr. Max Lüscher
Institutul de Diagnoză Psihologico-Medicală
Lucerna, Elveția

Ioana Nemeș, Time Exposure (series), 2008

————————

„Extrasele din corespondența pierdută a dr. Max Lüscher cu Ioana Nemeș” (o intervenție de Andrea Codrington Lippke) sunt preluate din volumul „Carte de artist: Ioana Nemeș”, editat de Alina Șerban și Ștefania Ferchedău, copublicat de Asociația pepluspatru (București) și Spector Books (Leipzig) în versiune bilingvă română-engleză și tipărit în 1000 de exemplare de Fabrik.

Ioana Nemeş (1979 – 2011) a fost unul dintre cei mai importanți artiști români contemporani. A murit la 32 de ani, pe 23 aprilie 2011, la New York, în urma unui stop cardiac. Mai multe despre Ioana Nemeș pe: ioananemes.ro.

Comentarii

comentarii