„Fuchs începu să tremure de bucurie, şi de teamă ar fi voit să sară jos undeva ca un purece. Cum însă acei sâni calzi şi parfumaţi îl ameţise şi îl zăpăcise, începu să alerge ca un mormoloc ieşit din minţi în toate părţile, circulând în zig-zag pe corpul Zeiţei, iute şi nervos, trecând nebun peste vârfurile roze ale sânilor, peste şoldurile mătăsoase, strecurându-se printre pulpele-i ronde şi arzătoare…
Fuchs nu mai era de recunoscut. Ochelarii lui aruncau acum luciri perverse, mustăţile îi deveniră lubrice şi libidinoase. Trecu astfel o bună bucată de vreme, dar artistul nu ştia, în definitiv, oarecum ce îi mai rămâne de făcut, şi nici Zeiţa nu putea să mai aştepte mult.
Auzise el cândva, undeva, că: „în dragoste, spre deosebire de muzică, totul sfârşeşte printr-o uvertură”. Ei bine, Fuchs nu o găsea, nu… o auzea nicăieri…
Deodată îi veni o idee. Îşi zise că, precum Uvertura, ca muzică, nu se poate raporta decât numai la ureche, şi cum urechea este cea mai nobilă Uvertură a corpului (din cele pe cari le cunoştea Fuchs) – organul muzicii divine şi prin care el, apărând pe lume, văzuse întâia oară lumina zilei – atunci bucuria supremă nu poate fi căutată decât în ureche…”

Am recitit pentru domniile voastre din Fuchsiada lui Urmuz, în deschiderea anunțului privitor la spectacolul Sâmbăta Sonoră XXX Urechea explicită, din 13 februarie, ce va avea loc la Sala Rondă sub auspiciile Centrului Național al Dansului București.

Și cum tema spectacolului este una erotică, iar prezentarea spectacolului ne avertizează că „urechea e singurul organ ce nu poate fi închis”, e și normal ca intrarea să fie liberă.

Comentarii

comentarii