Mi-a rămas întipărită în memorie o conversaţie pe care am avut-o acum trei, poate patru ani, în care un bun prieten şi apreciat profesor încerca să (îmi) explice aparenta indiferenţă (unii ar zice ne-simţire) a românului, în special a exemplarului urban. Discuţia pendula între tarele culturale istorice moştenite, apoi augmentate de instinctul de supravieţuire pe vremea comuniştilor şi fragilitatea contextului actual. …