Vă mai amintiţi emisiunile gelatinoase de la miezul nopţii, de pe la mijlocul anilor 2000, produse de antene încifrate, care ne dădeau bani să ghicim câte sute de milioane de triunghiuri de află într-o imagine? Mă mândresc că mi-am consumat câteva zile din viaţă în activitatea de a mă holba, excitat peste măsură, la spectacolul societăţii împroşcat pe sticlă. Chestiile decurgeau foarte lent, pe-atunci. Puteau să treacă trei-patru ore fără ca nici un român să ghicească un cuvânt format din patru litere (cu trei litere ajutătoare).

Dar se întâmplau miracole câteodată, şi asta era singura garanţie că nu te vei sinucide aprés le dèluge. Exemple de miracole (salvatoare): cineva a avut şansa să intre în direct (după câte zeci de minute de aşteptat?), ştia cu siguranţă răspunsul de 100 de lei, dar a preferat să le transmită futu-vă-n gură să vă fut de ‘uoţi; boom, delir. Mai existau şi inovaţii o dată pe an, că lumea se plictisea de adunat la matematici, cum ar fi jocul Ce se află în poşeta Adelei? Adela fiind prezentatoarea. Ce putea să se afle în poşeta unei femei?

Răspunsuri la foc armat: rujuri, icoane, cheile de la un pejo convertible, batiste, carduri, bani, telefoane, acte de identitate false, instrumente de scris etc. Nimic din chestiile astea futuriste nu se afla în poşeta Adelei. Săraca, puţin isterică, deja ajunsese să primească răspunsuri nasoale în direct, de genul: un vibrator. Dar, măi să fie, nici asta nu se afla în poşeta Adelei. După vreo nu mai ştiu câte ore (după un timp intri în blocaj renal, nu te mai poţi mişca, decât da din cap), emisiunea s-a terminat ca o labă tristă, naţiunea română nu a putut dibui ce se află în poşeta Adelei.

Uneori, mă mai întreb ce se afla în poşeta acelei Adele.

După ani de zile, iată-mă aici, într-un alt deceniu, amintindu-mi, totuşi, de poşeta Adelei, în timp ce mă uit la o filmare cu Grimes, dintr-un sketch de care-s îndrăgostit „până la lacrimi”. Măcar aici aflu ceva. Este vorba de deja celebrul, sper, What’s In My Bag? (da, aici voiam să ajung), creat de Amoeba Records, în care cei mai bine-cotaţi-obscuri-fantastici-râvniţi-necunoscuţi-legendari muzicieni se plimbă printr-un magazin cu muzicale şi îşi aleg preferatele şi preferaţii, plasându-i într-o poşetă-plasă (fictivă sau nu) şi, după, direct la casa de marcat.

Aflaţi cu ce lucruri surprinzătoare a ales ultimul vizitator-amoebă, care este Grimes – Claire Boucher – femeia-cyborg a sunetelor contemporane, să îşi încarce poşeta.

foto © Hedi Slimane

Comentarii

comentarii