Regula de trei simplă: nu poți fi psiholog bona fide dacă nu ai în cabinet canapeaua lui Freud (așa cum absolventul de teologie își are, în ordinea firii, obligația propriei biserici și a propriilor enoriași; lucrurile, nu?, nu trebuie încurcate (bisericile construite în buricul unui parc interior, între blocuri, rămân cele mai sfinte). Cred că la psiholog se doarme la fel de bine ca acasă (discutăm de „rasa psihologului newyorkez”). Și, după consultație, e loc pe canapea și de o slobozire bună. După consultație, după ce psihologul și pacientul realizează câte lucruri au în comun. Bine, ne place la amândoi înghețata, deci hai să ne futem. OK, să nu ne isterizăm, nu se ajunge acolo. Vreau să spun, nu se ajunge la consultație. O îndepărtată rudă, la propriu, a lucrat ca psiholog câțiva ani și a primit un bărbat în cabinet, cam sincer de felul lui, care a calmat-o tare și repede: – Eu am venit să mă fut… Corect, dar fiind un cabinet românesc de psyche, fără tradiție, fără canapea, au lăsat-o moartă (cam ridicol să te fuți „în” fotoliu cu un necunoscut). Discutăm despre (alte) realități, alte comedii. Mark Gerald este un psiholog care a trecut prin vizită la alți cincizeci de psihologi. Păcat că nu în calitate de pacient! Îmi și imaginez: un individ trecut prin cincizeci de diagnostice diferite. Poate că o să îmi arog, cândva, recordul ăsta al năpăstuirilor. Terminând reveria, Mark Gerald i-a vizitat pentru a-i fotografia la lucru, în „spațiile lor analitice” (In The Shadow of Freud’s Couch). Ceva din designul psihologic al cabinetelor le trădează personalitatea, zice el. Personal, dintre cei listați, l-aș alege pe psihologul no. 5. Ador artificialitatea, sordidul înscenării (cartea lui Freud!); plus că are săbii, respect pentru Antichitate (busturi), șosete negre și ceva turcoaz după dulapul din dreapta. Am o vagă presupunere că e un bean bag!

—————————

Sursă fotografii: www.markgeraldphoto.com

Comentarii

comentarii