Strivesc a osutădouășpea țigară într-un munte de mucuri. Scrumiera e ascunsă sub cimitirul ăsta de ore pierdute ca fundația unei piramide bizare, imperfecte, infecte, o adevărată miniatură a morții. Dar moartea poate intra pe ușa din față. Îl scuipi o dată pe Kim Jong-un și poți sta liniștit o eternitate. Ai timp suficient să fumezi. (la Kim Kardashian nu ajungi din cauza muntelui de paparazzi)

Da, da, moartea intră pe unde vrea ea. Prin orificiile complicate ale filtrului unei țigări, prin ceasornicul de pe servantă (upgradat la pendulă după moartea unei vecine), prin declarațiile după referendum, prin politica fiscală, sistemul de sănătate (ha!), semeseul de la miezul nopții, e ascunsă în mezeluri, bomboanele din diutifrii și cafeaua de căcat pe care o bei în gări.

Să o spunem din capul locului: Bernie e mortal. De când începe filmul și până se termină. Ba chiar mai mult. Bernie stă bine mersi în noi, își privește papucii flaușați pe care n-a vărsat niciodată măcar o picătură de pipi sau iaurt, își dă părul cu gel și-și împreunează mereu mâinile peste burtă, ca și cum ar fi primit deja ultima binecuvântare.

Bernie e un înger al morții foarte bizar, fie și doar prin faptul că ne seamănă teribil. El are atâtea motive să ucidă și totuși niciunul față de câte am avea noi. Păi ia să vină Bernie un pic în Berceni, să vadă viață, tată, nu poezia din Carthage, Texas, unde relele nu valorează nici cât perlele de la gâtul celor zece hoaște din comunitate.

Păi dacă Bernie e în noi, și cred că e, nu ne va putea opri niciun Avenger când ne vom face dreptate. Nici un Transformer, nici gagicile lui Shia LaBoeuf. Ca să vedeți cine e Bernie, trebuie să vedeți filmul ăsta genial, ascuns sub o piramidă de mucuri de țigară. După ce-l vedeți, Jack Black nu mai e “actorul-ăla-gras-care-a-jucat-în-tot-felul-de-comedii”. E Jack Black. O să-l țineți minte. E mortal. E în noi.

(foto: Wikipedia)

Comentarii

comentarii