Te glorific pe prima pagină a tabloidelor

Nu scriu despre tine pentru că m-am masturbat vreodată gândindu-mă la tine. Nu-i de parcă nu mă ţine, nu-i de parcă ar fi ceva umilitor în asta. Bărbaţii fac asta, iar femeile se laudă cu ce fac bărbaţii. Atributele fiinţei tale anulează actul futerii născând futere. Obsesiile mele sexuale nu mai ajung la tine. Ai devenit un fel de prietena mea cea mai bună cu care nu mă pot fute. Pentru tine aş rămâne abstinent, dar, şi aşa, ar fi o abstinenţă lângă tine. Pe lângă sacrificiul meu, scrisul ăsta, sacrificiul tău este total. Îţi ador dumnezeul, îmi arată că pot îndura mai mult decât pot duce. I see penetration in you. Ruină, renunţare. La vida no vale nada. Mă iau la harţă cu filosofii pentru tine, îmi reformulez teoriile despre moartea timpului. Când te văd urmărită de paparazzi, mă întreb de ce apare o sinonimie între a trăi în timp şi a trăi în eternitate. Câteodată, prin a trăi se urmăreşte separarea de a fi. Tu ştii asta, tu eşti adeverirea. Aud eternitatea, până la capăt invariabilă, respirând „timpul-havuz”. Eu gândesc marile teme ale filosofiei, în timp ce tu te pişi pe tine de frică. Aceeaşi genealogie a moralei. Aceeaşi prăbuşire a intimităţii.

foto: Lindsay Lohan, captură (manipulată – un fel de basketball impressionism) din Machete.

Comentarii

comentarii

Scroll to top