Viața urlă ca un lupus

M-am împrietenit cu scriitura domnului Radu Aldulescu într-o toamnă fără poveste. Cuvintele curgeau prin robinetul unei povești pentru că domnul Aldulescu nu lasă cuvintele să doarmă. Nu lasă nici personajele să o facă: le pune la muncă, să construiască, să trăiască, să alerge.

Ana Maria și îngerii, Cartea Românească, 2010, e o poveste tristă a unor oameni care-și înțeleg destul de greu bucuriile și tristețile, care au la îndemână inocența naivității pentru a rezolva lucrurile, pentru a aștepta, pentru a spera. O poveste reală care s-a transformat în ficțiune prin confesiunea unei mame.

Povestea trece repede prin noi, ca acceleratul de Viena. Important e ce rămâne.

Comentarii

comentarii

Scroll to top