Când David Lynch a anunţat că lucrează la Crazy Clown Time, o panică a început să se multiplice alarmant. În loc să se entuziasmeze, presa de elită profetiza, cu o oareşicare părere de rău, că David Lynch a renunţat definitiv la film, în favoarea muzicii (şi a altor activităţi artistice). Semnale veridice existau: de la Inland Empire, adică din 2006, Lynch nu a mai regizat decât o „amărâtă” reclamă pentru o geantă Dior şi un spot de promovare al Viennalei 2011; în rest, a lucrat minuţios la conceperea misteriosului club Silencio (în asemenea hal, încât se spune că până şi gradul de salinitate al arahidelor care se consumă în Club, a fost „autorizat” de Lynch!), localizat în capitala lumii; a participat în diverse proiecte de artă contemporană – cum ar fi cele organizate de Fondation Cartier (expoziţia Mathematics, A Beautiful Elsewhere este, în prezent, în derulare); a mai lansat şi o cafea sub propria semnătură; ca să nu o mai lungim, a făcut de toate, în afară de filme. Şi, totuşi, dezamăgirea atotprezentă (adeseori o capcană, fiind raportată excesiv-temporal), manifestată faţă de Crazy Clown Time, e, într-o anumită măsură, fondată. După atâţia amar de ani, majoritatea, adică toată lumea, tânjea după un film, nu după un album David Lynch. Crazy Clown Time nu poate umple, nici pe departe, golul unei absenţe cinematografice de peste 5 ani; poate, cel mult, să închidă un cerc. Presupunerea că Lynch ar fi renunţat la arta cinematografică, poate fi citită, în substrat, ca o răzbunătoare palmă-peste-faţă din partea presei. De data aceasta, publicul a primit de la David Lynch nişte ganja nepaleză, şi nu heroină, cum era prea bine obişnuit. Nici nu trebuia să ştim cu ce se mănâncă Crazy Clown Time, pentru a-l „condamna”, din start, ca fiind inoportun. Dar s-ar fi întâmplat la fel dacă, astăzi, ne-am afla în 2007? Nu avem cum să nu recunoaştem faptul că Crazy Clown Time este (foarte) prost planificat. Să luăm, aleatoriu, Provocarea ştiinţei, scrisă de acad. Solomon Marcus. Oprindu-te doar la anul publicării, poţi să spui fără teamă că e o carte (extrem de) prost planificată; motivul îl găsim rapid, înghesuit în prefaţa scrisă de autor: „Tot cu acest prilej [Plenara C.C.], secretarul general al partidului sublinia faptul că « intrăm într-o etapă nouă de dezvoltare – şi aceasta presupune şi un nou nivel de pregătire profesională, tehnico-ştiinţifică şi culturală »”. Singurul păcat al acestei cărţi este că a fost publicată în ghinionistul an 1988. La fel, buba puroioasă a lui Crazy Clown Time ar fi că Lynch (?) i-a decis lansarea în 2011, după un hiatus relativ îndelungat în domeniul filmic. Despre Crazy Clown Time s-a spus ba că ar fi suficient de „bolnav”, ba că nu ar fi suficient de „bolnav” pentru capabilităţile lui Lynch. Am zice că barometrul ne indică un nivel ridicat de „contaminare”, cel puţin la nivelul deciziilor, iar, în cazul lui Lynch, mai funcţionează încă regula „cu cât mai bolnav, cu atât mai bine”. Muzical vorbind, Lynch nu a produs, până astăzi, vreun eşec de magnitudinea filmului Dune (în situaţia în care regizorul american a investit la fel de mult ADN în ambele subdomenii). O „realizare” cu două tăişuri, dacă stăm să ne gândim, Lynch însuşi mărturisind că marile eşecuri (a se vedea Dune) au un mare avantaj, acela de a te linişti cu privire la ceea ce urmează: mai jos de atât nu poţi coborî. Crazy Clown Time nu este un album care să îl liniştească pe Lynch, ci o atenţionare că viitorul pas greşit echivalează cu o cădere. De dimensiunea unui abis. De cealaltă parte, Crazy Clown Time îşi pierde „în tranzit” calitatea de „eveniment”, neexistând intervenţia care să îi provoace sensul. Dar e o încântare să constaţi că mai există şi lucruri fără sens, în toată marea asta de sensuri. Lynch sfidează încă o dată aşteptările. Şi logica. Să îi facem pe plac şi să ne prefacem că am prins poanta: it’s fucking crazy clown time.
Am lucrat aproape 3 ani la una dintre cele mai mari corporații din lume, firmă de consultanță, și, pentru că nu am de gând să mă mai întorc la pretinsul lor professional network, vreau să mă folosesc de această experiență pentru
17 February 2023/Comments Off on După 3 ani de corporație am ajuns la psihiatrie
Am lucrat aproape 3 ani la una dintre cele mai mari corporații din lume, firmă de consultanță, și, pentru că nu am de gând să mă mai întorc la pretinsul lor professional network, vreau să mă folosesc de această experiență pentru
17 February 2023/Comments Off on După 3 ani de corporație am ajuns la psihiatrie
„un căcat e viața ta, poți doar să te piși pe ea” era scris pe pereții unei barăci montate într-un talcioc comunist din românia. poate că era chiar gura regimului totalitar care le vorbea propriilor tovarăși. e poate și fraza
„un căcat e viața ta, poți doar să te piși pe ea” era scris pe pereții unei barăci montate într-un talcioc comunist din românia. poate că era chiar gura regimului totalitar care le vorbea propriilor tovarăși. e poate și fraza
Interviu cu Stefano Godio, Director Internațional de Marketing IED Care este primul lucru care vă vine în minte atunci când vă gândiți la România? În primul rând, o creștere economică puternică, una dintre cele mai promițătoare din rândul țărilor din
Interviu cu Stefano Godio, Director Internațional de Marketing IED Care este primul lucru care vă vine în minte atunci când vă gândiți la România? În primul rând, o creștere economică puternică, una dintre cele mai promițătoare din rândul țărilor din
Unul dintre cele mai renumite institute de design din lume, Istituto Europeo di Design (IED), cu sediul la Milano și campusuri în Italia, Spania și Brazilia, „vânează” în permanență talente de pe tot globul, într-o misiune specială care combină istoria
Unul dintre cele mai renumite institute de design din lume, Istituto Europeo di Design (IED), cu sediul la Milano și campusuri în Italia, Spania și Brazilia, „vânează” în permanență talente de pe tot globul, într-o misiune specială care combină istoria
Take things as they are. Punch when you have to punch. Kick when you have to kick. — Bruce Lee Și Sport Sângeros (1988), și Fight Club (1999) au devenit filme-cult și toata lumea (încă) vorbește despre tot felul de
18 September 2018/Comments Off on Fastest Growing Sport in the World
Take things as they are. Punch when you have to punch. Kick when you have to kick. — Bruce Lee Și Sport Sângeros (1988), și Fight Club (1999) au devenit filme-cult și toata lumea (încă) vorbește despre tot felul de
18 September 2018/Comments Off on Fastest Growing Sport in the World
Când am părăsit Cluj-Napoca (în mintea unora, nici o majusculă nu e suficient de mare pentru a preamări acest oraș medieval ridicat în cinstea zeului luminii), ceilalți m-au văzut ca pe un afurisit; cum am putut să mă despart de
30 July 2018/Comments Off on Suck My Dick, Cluj-Napoca
Când am părăsit Cluj-Napoca (în mintea unora, nici o majusculă nu e suficient de mare pentru a preamări acest oraș medieval ridicat în cinstea zeului luminii), ceilalți m-au văzut ca pe un afurisit; cum am putut să mă despart de
30 July 2018/Comments Off on Suck My Dick, Cluj-Napoca
H Y D R A by CROSSLUCID The Chronicle: Are you happy? H Y D R A: Grateful. Tell me something about the place you were born. I was born in a small town in the South Coast of
14 June 2018/Comments Off on H Y D R A: “While H Y D R A exists and operates mainly online, my biological self is digitally invisible.”
H Y D R A by CROSSLUCID The Chronicle: Are you happy? H Y D R A: Grateful. Tell me something about the place you were born. I was born in a small town in the South Coast of
14 June 2018/Comments Off on H Y D R A: “While H Y D R A exists and operates mainly online, my biological self is digitally invisible.”
“Watching porn stars fuck is one thing. Watching normal people fuck can be traumatic.” Denumit de fondatorul său, Damon Lawner, „teatru erotic”, Snctm (citit Sanctum) este un club privat dedicat milionarilor voyeuri, o „utopie spirituală și erotică”. Pentru a deveni
1 February 2018/Comments Off on A Glimpse Inside Hollywood’s Most Elite Sex Club
“Watching porn stars fuck is one thing. Watching normal people fuck can be traumatic.” Denumit de fondatorul său, Damon Lawner, „teatru erotic”, Snctm (citit Sanctum) este un club privat dedicat milionarilor voyeuri, o „utopie spirituală și erotică”. Pentru a deveni
1 February 2018/Comments Off on A Glimpse Inside Hollywood’s Most Elite Sex Club
Dacă reacțiile în urma acuzațiilor aduse lui Harvey Weinstein au confirmat un lucru, altul decât faptul bine știut că ființele umane sunt coruptibile și că uneori vor încerca să profite de poziția lor de superioritate, acela ar fi obsesia feminismului
6 November 2017/Comments Off on Femeile trebuie să iasă de sub permanenta victimizare
Dacă reacțiile în urma acuzațiilor aduse lui Harvey Weinstein au confirmat un lucru, altul decât faptul bine știut că ființele umane sunt coruptibile și că uneori vor încerca să profite de poziția lor de superioritate, acela ar fi obsesia feminismului
6 November 2017/Comments Off on Femeile trebuie să iasă de sub permanenta victimizare