Bucureştiul se află la vreo două ore cu avionul de Berlin. Cu o escală la Budapesta, să zicem, ajungi la Berlin în trei-patru ore. Nu este puţin lucru să aterizezi într-o cu totul altă în lume într-un timp atît de scurt. Probabil că aici ar fi vorba despre norocul începătorului: pe 19 iunie, cu doar cîteva zile înainte de a ajunge la Berlin pentru prima dată, se deschidea, la Neue Nationalgalerie (Potsdamer Str. 50), o expoziţie fabuloasă: Bilder Träume, cu lucrări ale marilor suprarealişti, din colecţia privată Ulla şi Heiner Pietzsch.

Nu există, practic, nici un suprarealist, implicat în seismica aventură suprarealistă, cu epicentrul în persoana lui André Breton, care să nu fie prezent în această expoziţie. Tablouri de Magritte şi Brauner mai văzusem, dar nu pe cele expuse la Berlin. Şi ăştia doi sînt pictorii mei preferaţi. Cel puţin aşa credeam pînă să văd Bilder Träume. Max Ernst este un mare pictor şi un sculptor cel puţin la fel de mare. Max Ernst are, cred, cele mai multe tablouri în expoziţia asta, plus cîteva versiuni ale celebrei sale sculpturi Capricornul.

Mi-au mai plăcut foarte mult tablourile lui Roberto Matta, Yves Tangy, Paul Delvaux, Dorothea Tanning, Wifredo Lam, Wolfgang Paalen, Joan Miró, Oscar Domínguez, André Masson, dar şi păpuşa lui Hans Bellmer, furca lui Miró sau celebra instalaţie Boîte-en-valise a lui Marcel Duchamp. Tablourile lui Salvador Dalí nu sînt spectaculoase: dimensiunile sînt mai degrabă meschine, mult mai mici decît ai crede privind diverse reproduceri, iar culorile sînt mult diferite de ceea ce vedem prin albume şi cataloage.

În expoziţie există şi cîteva tablouri de Picasso, un desen de Frida Kahlo, ceva sculpturi de Jean Arp şi multe alte lucruri delicioase, inclusiv nişte cadavre de gen. Unul dintre lucrurile care m-au impresionat cel mai tare a fost faptul că tablourile lui Victor Brauner erau expuse lîngă cele ale lui Oscar Domínguez şi Esteban Francès. Probabil că ştiţi cum şi-a pierdut Brauner ochiul stîng: într-un local din Paris, în noaptea de 27 spre 28 august 1938, s-a iscat o ceartă între Domínguez şi Francès, Domínguez a aruncat cu un pahar înspre Francès, iar paharul l-a nimerit pe Brauner în ochi.

Se pare că hazardul îi ţine împreună, mai departe, pe cei trei. Expoziţia e deschisă pînă pe 22 noiembrie.

Comentarii

comentarii