Oraşul Vichy şi-a reglat ceasul fotografic şi a ridicat fundaţia unui festival cu un nume pe care numai un primar din provincie îl putea da: „Rendez-vous photographique de Vichy”, un fel de zilele (fotografiei) oraşului. Încă nu este clar dacă întreg festivalul sau doar această primă ediţie este centrată pe portretistică. Cert e doar că e ceva care se numeşte Portrait(s), că are loc la Centre Culturel Valery-Larbaud şi că se vor înainta ochiului lucrările a opt fotografi de renume internaţional, în ordine nediscriminatorie: Jérôme Bonnet, Dorothée Smith, Denis Rouvre, Pascal Aimar, Liu Bolin, Sarah Moon, Vanessa Winship şi Sylvie Meunier.

Rendez-vous photographique de Vichy îşi întinde oasele pe durata întregii veri.

(c) Liu Bolin. În fotografiile lui, Bolin surprinde ravagiile aduse de dezvoltarea economică şi urbană în viaţa (interioară) a indivizilor – deprivaţi de individualitate. Bolin mai este supranumit Omul invizibil sau Cameleonul.

(c) Sylvie Meunier. Cabinele foto au apărut în anii 1920. Rapide şi accesibile tuturor, ele au înlocuit fotografii (pe cale de consecinţă). Câteva monede erau suficiente pentru a pleca din intimitatea cabinei cu un autoportret. Sylvie Meunier a adunat o colecţie de 24 de portrete anonime, care mişcă apele.

(c) Pascal Aimar/Tendance Floue. În seria Car en Sac, Aimar invadează spaţiul dinlăuntru al şoferilor, încercând să facă vizibile expresiile singurătăţii lor.

(c) Izima Kaoru. Fotografia face parte din seria Peisaje cu un cadavru. Rochia – semnată de Valentino.

(c) Jérôme Bonnet. Unul dintre cei mai reputaţi fotografi francezi, la ora actuală. Kirsten Dunst, după Melancholia.

(c) Sarah Moon. Basme, fotografie pe film, imaginaţie pe măsura lucrurilor imaginate.

(c) Julia Fullerton-Batten. Fotografie din seria Testamentul iubirii, o poveste despre încercările vieţii, atunci când iubirea o ia pe drumul greşit sau ceva asemănător. Femeia caută, aparent nu se întâmplă nimic. Dar urmează să se întâmple.

(c) Vanessa Winship. Winship a lucrat mai bine de zece ani în Turcia şi în zonele de graniţă cu Armenia, Irak şi Siria. În fiecare dintre aceste ţări a fotografiat fete în hainele lor de şcoală.

(c) Dorothée Smith. Smith este un superstar al fotografiei. Deşi tânără, deşi nimic sângeros, deşi nimic şocant. Toate fotografiile ei sunt proprietatea diafanului şi sunt recunoscute prin lipsa lor de graniţă, fie că vorbim de cea sexuală sau de cea lumească.

Comentarii

comentarii