HELMETH NEWTON: „Cine ridică primul piatra?” – Helmeth, arhitect peisagist, nu trăieşte decât pentru un singur lucru: amenajarea parcurilor din marile oraşe. „Marile nefericiri nu sunt cauzate de o copilărie defectuoasă, nu înfloresc din complexul lui Oedip sau din lipsa unei truse de geometrie, a unui telescop sau a unui briceag elveţian pentru care ai fi în stare să furi totul din casă. Marile nefericiri ale copilăriei, indiferent de vârstă, sunt declanşate de parcurile lăsate pe mâna amatorilor.”, susţine Helmeth.

După ce îşi termină studiile, angajat de primărie pentru a amenaja un părculeţ, acesta croieşte un adevărat labirint, încercând, jignit şi de mărimea sarcinii, să transmită concetăţenilor încrederea în a se rătăci în propriile nehotărâri şi sentimente. Proiectează scaune de citit speciale, în formă de scoică, fiecare trecător fiind nevoit să adopte poziţia cocoşatului, labirintul este împânzit de fântâni cu o adâncime de cel puţin 100 de metri şi ciuturi de plumb, plantează mici arbuşti de cafea care, la atingere, transmit mici impulsuri electrice – o fantezie din copilărie.

Partidele de stânga îl acuză de elitism şi, prin intermediul şefilor de sindicat, îl ameninţă cu moartea. Partidele de dreapta îl mustră cu statistici riguroase, conform cărora numărul angajaţilor care nu se mai prezintă la locul de muncă este în creştere, preferând să se declare pierduţi, şi îl ameninţă cu o bătaie ruptă din rai.

Deznădăjduit, dar fără să dea înapoi, Helmeth îşi provoacă toţi detractorii la descoperirea bunelor sale intenţii. Îi aşază pe toţi la intrarea în grădina labirint, iar el îi aşteaptă la ieşire, alături de un morman de pietre. Cei care vor străbate grădina, vor putea să verifice pe propria lor piele dacă parcurgerea traseului iniţiatic îi va fi înzestrat cu o necruţătoare forţă morală, sau vor cădea iarăşi în mocirla mică a propriilor patimi şi interese.

E o sinceră zi de toamnă, Helmeth stă pe un smoc de iarbă şi mănâncă cireşe. Nu ar fi fost indicat să facă experimentul mai întâi pe maimuţe? În labirint, duşmanii săi se precipită, se calcă în picioare, încep să se jignească, să se scuipe şi să descopere bucuria apropourilor sexuale strigate cu neruşinare. Cineva găseşte totuşi ieşirea, iar Helmeth cade sub o ploaie de pietre.

După 10 ani, Helmeth iese din comă şi cere să vadă caseta cu experimentul. Din cele 300 de persoane, 56% au aruncat cu cel puţin 4 pietre, 16% cu 3, 24% cu 2, iar restul de 4% au fost loviţi cu bestialitate de cei 56% pentru a fi deposedaţi de pietre. Din procentul de 56% care a aruncat cu cel puţin 4 pietre, 75% dintre ei au reuşit să molesteze cel puţin câte 3 persoane din cei 16% care au reuşit să arunce doar 3 pietre şi peste 7 persoane din cei 24% care au aruncat doar 2. Restul de 25% au fost absorbiţi mai degrabă de precizia aruncării, decât de cantitate.

Şi totuşi, cine a ridicat primul piatra?

Comentarii

comentarii