„Astfel Anglia, în urma victoriei, asigură libertatea navigaţiei Dunării, şi cu aceasta vasele mari engleze îşi deschiseră calea până la porturile române revărsând produsele industriei britanice pe pieţele noastre. De la Tratatul de la Paris (1856) şi până la încheierea convenţiei vamale cu Austro-Ungaria (1875), importul englez creşte neîncetat, aşa că Anglia ajunge să stăpânească comerţul nostru extern.

La începutul erei noastre burgheze, comerţul exterior român se făcea mai cu seamă cu ţinuturile germane din Europa centrală şi cu Turcia, deşi relaţiile cu aceasta din urmă aveau la bază forţa. Rangul întâi în comerţul nostru îl avea însă până atunci Austro-Ungaria.

Negustorii noştri, care se duceau la Lipsca, la celebrele iarmaroace, în drum spre casă făceau cumpărături la Viena şi apoi la Braşov, ei aduceau îndeosebi articole de îmbrăcăminte şi de fierărie. Puţinele mărfuri franceze şi engleze pe care le primeau până atunci Principatele veneau tot pe această cale, anume prin mijlocirea oraşului Lipsca.

După tratatul de la Adrianopol, deschizându-se porturile noastre comerţului burgheziei apusene, importul englez începe a face o concurenţă din ce în ce mai hotărâtoare celui austriac. La 1840 sosesc în apele portului Galaţi zece vase engleze, la 1847 numărul lor se ridică la 219: în acest an vasele britanice ajung a fi cele mai numeroase.

„E fapt că comerţul portului nostru cu Anglia a luat o întindere progresivă foarte pronunţată. Bumbacul, fierul şi manufacturile engleze fac o concurenţă însemnată mărfurilor din Austria şi Lipsca. De aici a rezultat în preţurile acestora din urmă o scădere de 20%. Mulţi negustori stabiliţi în Moldova fac comenzi directe la Manchester.”

În portul Brăila se petrece acelaşi lucru. Şi acestea au loc în perioada dinainte de tratatul de la Paris; în perioada următoare importul român se schimbă mereu în favoarea Angliei şi în defavoarea Austriei.

Din tonajul total al corăbiilor ce sosesc în anul 1865 pe braţul Sulina în porturile noastre, 14,5% revine Angliei, iar Austriei 12,5%; în anul 1875 proporţia vaselor engleze se urcă la 49,8%, iar al celor austriece scade la 9,5%.

Astfel, înaintea perioadei 1875-1885, în care convenţia comercială cu Austro-Ungaria veni să deschidă din nou acestei monarhii hotarele noastre, ea cedase capitalismului englez întâietatea pe pieţele noastre.”*

Să existe o legătură între naşterea statului român, naşterea limbii române moderne şi negoţ? Toate însemnând despărţirea de Orient şi îmbrăţişarea modernităţii?

Fundaţia Calea Victoriei ne invită la o regăsire a Bucureştiului negustorilor.

*Ştefan Zeletin, Burghezia română. Neoliberalismul, Editura Nemira, 1997, Ediţie alcătuită de Cristian Preda – o lectură nerecomandată socialiştilor, comuniştilor şi anti-capitaliştilor de ieri şi de azi.

Comentarii

comentarii