Până când o veţi putea fuma – acest lucru se va putea întâmpla numai din 9 iunie, prima zi de Bookfest, vă oferim în premieră un fum din amintirea lui Andrei Codrescu. Să savuraţi bine!

Primul fum a fost dintr-o ţigară răsucită din Flacăra Sibiului şi compusă din chiştoace culese de-un golan şi fost puşcăriaş care se aciuase lângă liceu şi ne agăţa colegele. Eram în clasa a zecea şi cred că l-am apucat de guler pentru că zisese ceva porcos iubirii mele eterne. Curajul îmi venise şi din cauză că eram cu doi băieţi sportivi, unul cu cuţit. În loc să mă pocnească, golanul a rânjit şi mi-a zis că, dacă noi vrem, el o să ne arate o căsuţă unde se petrec tot felul de acţiuni sexuale zi şi noapte. Aventura suna irezistibil, aşa că mi-am luat rămas-bun de la iubirea eternă şi, cu ceilalţi doi băieţi, ne-am dus cu golanu’ la o mahala pe partea „rea” a Cibinului. Pe drum el ne-a aţâţat grozav cu poveşti din puşcărie despre furturi şi acţiuni nemaipomenite şi chestii pe care le făcuse în cele două săptămâni de când fusese eliberat, cu femeile din casa unde avea să ajungem. Ne-am oprit într-o râpă la marginea unui maidan pe care se prăbuşeau două colibe de carton fără ferestre şi am aşteptat ore întregi ca să vedem ceva înăuntru sau afară. Între timp, el a produs o cutie plină de chiştoace şi a sucit vreo zece ţigări subţiri cu o pagină din Flacăra Sibiului. Am aprins ţigara chiar în momentul în care un pitic gol ieşi din casa de carton cu o găleată de zoaie. Abia ne excitasem de pitic care avea un organ…

Comentarii

comentarii