1962

Vară. Nori negri, grei de ploaie. În dreapta şoselei, un fulger a despicat cerul. A urmat trăsnetul, dar în maşină nu s-a auzit mare lucru. Alexandru doarme cu capul pe genunchii mei. Prăpădul de afară rămâne acolo. De o parte

Sentimentul încă neinventariat

Întâi, am urmărit-o câteva zile la rând. Nu-i văzusem niciodată chipul, pentru că mă temeam de o intersectare nepotrivită. Apoi, am stat de vorbă cu ea; se uita la mine ca într-un abis. M-a întrebat de ce scriu despre moarte.