Teleleu prin Japonia. Hiroshima

“Domnișoara Mori mă privi furioasă. În ochiul stîng îi licărea Hiroshima, în cel drept Nagasaki.”

Am citat din memorie o imagine din mini-romanul lui Amélie Nothumb “Uimire și cutremur”, pe care Cârcotelul mi l-a strecurat în buzunar la București, cînd ne-am luat rămas-bun. „Citește-l în avion, mi-a spus. Pînă ajungi la München îl termini. Să vezi tu ce ciudați sînt japonezii.” Plecarea în Japonia a fost însoțită, mai ales de partea germană, de o avalanșă de stereotipuri servite (sarcastic, dar de altfel cu cele mai bune intenții) de către oricine. Bancul cel mai frecvent a fost:

Ei: Ach, pleci în Japonia, bravo. Unde, la Fukushima?!

Eu: Nu, la Hiroshima.

Ei: Hahaha.

Primul loc care se vizitează la Hiroshima este domul atomic, ruinele Camerei de Comerț japoneze, o clădire construită în 1915 după planurile arhitectului ceh Jan Letzel la 160 de metri de locul unde avea să cadă “Little Boy”. Pe malul opus al unui braț al fluviului Ōta (orașul Hiroshima e construit într-o deltă), Parcul Păcii cu muzeul bombardamentului atomic. Un lucru mi-a rămas în memorie: Cei mai mulți locuitori ai orașului au murit nu iradiați, ci arși de explozie. Undeva în muzeu era expusă fotografia unei femei care supraviețuise – cu pielea arsă după modelul bluzei pe care o purta în acel moment. Părțile mai întunecate ale carourilor atrăseseră căldura mai mult decît părțile albe. La Hiroshima, în luna august sînt de obicei peste 40 de grade, iar umiditatea atmosferică se apropie de 100% – abia suportabil și pentru cei sănătoși. Zona este plină de plantații de orez, cu tînțărimea corespunzătoare. Cei arși de bombă, dacă nu au avut norocul să moară pe loc, au suferit chinuri interminabile.

Hiroshima și Nagasaki care licăreau în ochii domnișoarei Mori nu reprezintă doar furia și distrugerea. Povestitoarea o avea pe tînăra și superba domnișoară Mori drept șefă, tot așa cum Harap-Alb întrase în robie la Spân. Distrugerea nu este finalul poveștii. Urmează renașterea, iar finalul de fapt nu există.

Orașul a fost ras de pe fața Pămîntului. De atunci au ramas doi-trei copaci, care poartă acum o tăbliță galbenă: A-bombed tree. Umblînd, iată, teleleu prin Hiroshima în primăvara asta, salcia cu plăcuță galbenă a fost primul copac pe care l-am văzut înverzind.

Comentarii

comentarii

Scroll to top