Fusei, văzui, îmi plăcu
Fusei la Congres. Nu la al XIV-lea, la primul. Al jurnaliştilor români din jurul României. Fu la Drobeta şi peste Dunăre, la Kladovo. Mulţi jurnalişti, atmosferă destinsă. O colegă olteancă ne zgudui fiinţa naţională propunându-ne să conjugăm două verbe, ambele fundamentale pentru poporul român: a fi, iar pe celălalt îl ghiciţi cu toţii. Cei mai mulţi dintre noi nu ştiurăm. Mai ales la primul. Ştim cu toţii că preşedintele e imprevizibil, nu? La un moment dat luă tricolorul şi începu să îl fluture teribil. Mă gândii (vă spusei cât de rar călcară ai noştri pe acolo) cum ar fi fost dacă preşedintele maghiar ar fi fluturat steagul în secuime. Cam ăsta fu momentul. La întoarcere o luarăm pe la Tg Jiu, să vedem Coloana. Platoul pe care se înalţă e, în mare, cam cum l-a gândit meşterul, cu excepţia unei fabrici de confecţii slute. Nu văzurăţi iarbă ca acolo: englezii nu au aşa ceva. Ne întinserăm, şi intrarăm repede în armonie cu gândurile meşterului, pentru că locul e cu adevărat minunat. Apăru însă mogulul care păzeşte coloana şi ne zise că e interzis să te întinzi. Păi să o calci cum de e voie? întrebă, just, Pavel. S-o calci e voie, să te tolăneşti, nu. Nu te poţi tolani în faţa meşterului, cum nu o poţi face nici la muzeu, poate că asta o fi vrut să spună mogulul. Pesemne că ăsta o fi muzeul oltenilor. Acum 50 de ani au încercat să doboare Coloana şi nu au reuşit. Probabil că este unul din lucrurile cele mai trainice din ţărişoara asta a noastră. Ca şi perfectul simplu. Comentarii |