Trecutul meu, morbiditate luminoasă

O să arunc pe masă câteva piese mentale din trecutul meu, morbiditate luminoasă. Una dintre întrebările-ancoră pe care le-am formulat a fost legată de monumentalitatea unor romane. „Război și pace” are 1800 de pagini. De ce? Am dedus, într-un târziu:

După şase secole, ai înţeles şase cuvinte

După analiza carbon-14 (University of Arizona, 2009), manuscrisul Voynich este încadrat între anii 1404-1438. De la distanţă, este o culegere de texte (anonime), să zicem alchimice, scrise pe pergament, iar în mediul virtual, mai ales, a circulat sub superlativul de

Ultimul psihiatru

S-a votat în secret că ultimul lucru care ar trebui să dispară e meseria de psihiatru. Mai mult, în spatele rugăciunilor preoţilor stă un strigător Doamne, fă-mă psihiatru! Mi-e prea înceţoşată cenuşa din cutie pentru calcule în procente, însă nu

Rutina lui Nietzsche

[Friedrich Nietzsche’s House, Sils-Maria, Switzerland. 2004. Photograph Patrick Lakey.] *Curtis Cate, Friedrich Nietzsche: A Biography, 2003 With a Spartan rigour which never ceased to amaze his landlord-grocer, Nietzsche would get up every morning when the faintly dawning sky was still

Roboţii ne ajută să înţelegem natura umană

Hiroshi Ishiguro există ca inginer robotician şi ca robot umanoid. În august, publicaţia The European a discutat cu omul de ştiinţă japonez despre chestiuni legate de inteligenţă umană, science fiction şi moralitatea roboţilor. Ishiguro vede în robotică un mod de

Tabla de şah sau regula celor 50 000 de ore

Prin New Yorker sau, în orice caz, în vreo publicaţie americană (ăştia-s cu invidiile) am dat de un studiu blogger-it despre complexitate. Când auzi de complexitate la ce te poţi gândi, oare? Al şaptelea continent? Un accelerator de particule? O