Răpit

Orice numai să uit dar în uitare să uit puțin, ca o zvârcolire, un dans prostesc. Să fugă adolescentul propulsat de promisiune atras de moment spre artificii și amețit, perfect sănătos poate amorțit sub coroana nocturnă a frunzișului luminat pe

Gândirea lui Dumnezeu sau teoria a tot ce există

  De 3000 de ani omul încearcă să înțeleagă universul! Noi am evoluat de la cosmologiile geocentrice ale lui Ptolemeu și strămoșilor lui (Aristotel etc.), prin cosmologia heliocentrică a lui Copernic și Galilei, la imaginea modernă în care Pământul este

Marina Albu: „Deseori, viața mi s-a părut oribilă.”

  Mă numesc Marina Albu. Am 31 de ani obosiți. M-am născut în Constanța, am mers la grădiniță, la școală, la liceu, apoi am plecat la București, la facultate. A fost ciudat pentru mine la toate instituțiile astea. În generală

Note despre îngeri

§ Vin dintr-o țară est-europeană, despre care, în genere, se știe la fel de puțin cât se știe și despre îngeri. § „Cumplit e orice înger”. Nu degeaba, probabil, de câte ori apare dinaintea oamenilor, el începe – spune Scriptura

În slujba asasinării luminii

Tarkovsky credea că cinema-ul este singura artă care operează cu conceptul timpului, definind cinema-ul – un mozaic al timpului. Nu pentru că se desfășoară în timp, continua el, pentru că asta se întâmplă și în muzică, teatru sau balet, ci

Polarkovsky 79-84

Polaroidele lui Tarkovsky nu au fost descoperite decât după moartea lui prematură. Datarea acestor fotografii este împinsă până în 1984, cu o perioadă de developare continuă de cinci ani. Polaroidele reliefează lumea personală a lui Tarkovsky, care, estetic, nu diferă

Lumina vizibilă

Undeva pe la jumătatea anului mi-am zis: Am ceru’ în casă. James Turrell a făcut un business tocmai din ceruirea spaţiilor prin lumină. Senzaţia de orizont o combină cu dark adaptations, transformându-se într-un arhitect de lumină, ipostază pentru care încasează

Cerne de janvier (II)

L’insoutenable heure du réveil m’a apporté en image servile l’hennissement d’un monarque épuisé qui raidit toutes ses faiblesses, à force qu’une, au moins, réussisse, en paroles tranchantes des oreilles cessant d’être – confession des prévoyances qui vont me chasser dans