Încă din 1959, Arthur Koestler ne sfătuia „să abandonăm perspectivele limitate ale unei istorii europene şi să gândim în termenii istoriei speciei.” Deocamdată, în ce măsură limita a fost depăşită („adevărurile incomode” –  şi plângăcioase, aş adăuga, nu intră în calcul pentru mine), nu se poate verifica. Verificabil este faptul că oamenii posedă (de ceva timp) un nivel tehnologic, care permite, deopotrivă, crearea de minuni şi de probleme la scară globală (Jeff Bezos). Deşi nu are directe implicaţii politice, proiectul celor de la The Long Now Foundation, de construire a unui ceas care să redea timpul, cu acurateţe, vreme de 10000 de ani, este unul dintre cele mai imaginative simboluri ale gândirii pe termen lung. Iniţiat de inventatorul W. Daniel Hillis, proiectul a primit deja finanţare de la Jeff Bezos, director executiv al Amazon.com (aprox. 40 de milioane de dolari). Începând cu anul 1999 au fost construite trei prototipuri ale ceasului (deşi ideea există din 1989), primul dintre ele, aflându-se la Muzeul Ştiinţei din Londra (cei implicaţi în proiect spun că varianta finală a ceasului trebuie să fie într-atât de bine pusă la punct, încât să nu fie necesară nici un fel de intervenţie umană, timp de 10000 de ani, pentru funcţionalitatea acestuia – se ia în calcul şi posibilitatea ca ceasul să nu fie vizitat niciodată). Ceasul urmează să fie amplasat în interiorul unui munte (Sierra Diablo) din Texas (accesul nu se doreşte a fi foarte facil) şi va avea o înălţime de 60 de metri. De asemenea, vor exista cinci încăperi adiţionale pentru aniversarea a 1, 10, 100, 1000, respectiv 10000 de ani de la pornirea ceasului milenar (în prima încăpere va fi instalat un planetariu; de restul, nu se ştie). În cadrul proiectului este implicat şi părintele muzicii ambientale, Brian Eno: „Când ne-a venit ideea ceasului, ne-am şi imaginat ce sunete ar produce pentru a marca trecerea timpului.” Drept urmare, în anul 2003, Brian Eno elaborează o primă cercetare pentru conceperea „sunetelor temporale” – January 7003: Bell Studies for the Clock of the Long Now. Cu ajutorul unui generator de sunete proiectat de Eno, ceasul va „cânta”, la trecerea fiecărei ore, o piesă care nu se va repeta niciodată de două ori, timp de 10000 de ani (poate ar merita amintit şi proiectul lui Eno din 2006 – 77 Million Paintings, un colaj de imagini şi sunete, care se bazează pe aceleaşi valori generative). Altfel spus, vor exista peste 80 de milioane de melodii-Brian Eno pe care nu le vom asculta niciodată. Dacă oamenii se vor întreba de ce cineva s-a gândit să proiecteze un ceas care să măsoare timpul pentru 10000 de ani, ar fi destul pentru o minimă conştientizare. Să spui cu certitudine însă, că, peste mii de ani, va mai exista viaţă pe pământ, pare riscant. Dar, după spusele celor de la The Long Now Foundation, semnificaţia acestui ceas nu este dependentă de existenţa umană: „ca o inimă care bate în timp ce dormim, ceasul va ţine măsura timpului, chiar dacă vom pretinde că trecutul nu a existat, iar viitorul nu va sosi niciodată.”