De-a lungul timpului am avut ocazia să cunosc îndeaproape sistemele educaționale și de cercetare la nivel universitar și post-universitar din mai multe țări, de pe diverse continente, precum și oamenii din aceste sisteme, atât studenți, cât și profesori sau cercetători, atât din domeniul meu, cât și din celelalte domenii. Pot spune cu încredere că România dispune din acest punct de vedere de un potențial uman extraordinar, care are nevoie urgentă, pentru maximizarea sa, de implementarea profundă a unui sistem educațional și de cercetare la nivel universitar și post-universitar bazat pe merit și performanță, care să promoveze adevăratele valori și care să ducă, pe termen mediu și lung la competitivitate reală pe plan regional, continental și mondial. La ora actuală, există în lume un număr important de studenți, profesori și cercetători de origine română care ar putea, în condițiile în care sunt atrași înapoi în țară pe baza unui sistem adecvat, cu condiții de lucru propice, să ridice nivelul universităților și institutelor de cercetare din țară astfel încât acestea să fie competitive pe plan regional, continental și mondial, să atragă studenți, profesori și cercetători competenți din diverse alte țări ale lumii și să producă nu numai cercetare la nivel abstract, teoretic, ci și aplicații practice, în diverse domenii, care pot duce la dezvoltarea economică a țării prin forțe proprii, fără a fi nevoie de importuri excesive, împrumuturi sau acorduri nefiabile. Educația și cercetarea au un rol pivotal în dezvoltarea unei țări, pe toate planurile. Ele constituie baza unei sustenabilități continue și a unei permanente găsiri de soluții, indiferent de circumstanțe, la toate nivelele sociale și economice ale unei țări. România are nevoie urgentă, mai mult ca oricând, de investiții masive pentru realizarea acestei baze prime a unui sistem educațional și de cercetare la nivel universitar și post-universitar de performanță. Prin el, se vor găsi încetul cu încetul soluții elegante la orice probleme care pot apărea, la orice nivel și se va ajunge la depășirea progresivă a obiectivelor și atingerea nivelului real al potențialului uman al acestei țări. Avem nevoie, mai mult ca oricând, pentru echilibru, unitate și progres, de ambiție, perseverență, curaj și ajutor reciproc. Avem nevoie de o gândire clară, vizionară, creativă, ingenioasă, pe termen cât mai lung și nu de una distorsionată, constrânsă, fragmentată, pe termen scurt, pradă tuturor contingențelor, pentru atingerea, cu forțe proprii, a adevăratului nivel al potențialului uman al țării și pentru permanentă auto-depășire. Acum, într-un context global marcat de o profundă criză economică și a valorilor, de o repolarizare a forțelor mondiale, este momentul ideal pentru o nouă construcție, mult mai solidă decât cele precedente, care să ducă foarte departe. Este momentul pentru construcția unui sistem care să nu imite, copieze sau să fie doar eclectic, preluând ce este bun în alte sisteme și combinând, ci un sistem care să aproximeze formula ideală a ceea ce i se potrivește sau adaptează cel mai bine date fiind variabilele locale și care să poată fi el luat ca model în alte locuri. În acest eseu de viziune, nu pot decât să schițez în linii mari coordonatele unui astfel de sistem care să fie progresiv implementat.

Primul lucru de care are nevoie un sistem educațional și de cercetare la nivel universitar și post-universitar adecvat pentru România, dat fiind potențialul uman extraordinar, este existența unor fonduri suficiente și solide, pe termen lung, care să dea siguranță și încredere tuturor celor angrenați în sistem. La ora actuală, universitățile cu adevărat competitive în România sunt cele de stat, a căror finanțare este asigurată de bugetul de stat. Fondurile de la acest buget, care nu sunt la nivel asemănător cu cele din țările competitive la nivel continental, au nevoie de o suplimentare prin fonduri private sau investiții care să ridice progresiv nivelul burselor pentru studenți și al salariilor și fondurilor pentru doctoranzi, post-doctoranzi, profesori și cercetători, astfel încât să se ajungă la un cuantum competitiv gradual, la nivel regional, continental și, în perspectivă foarte lungă, mondial. Este nevoie să se elimine orice impedimente, cum ar fi întârzierea plăților, existența unei birocrații excesive care mai degrabă împiedică sau intimidează, decât să ajute, persistența unor reguli uneori absurde și a netransparenței informației. Universitățile private din România de azi nu au fost create în scopul primar al realizării condițiilor propice pentru performanță educațională și în cercetare. Fonduri private, din surse de încredere și sigure pe termen lung, pot fi atrase pentru generarea unor centre educaționale și de cercetare de performanță prin crearea de parteneriate strategice între universități și firme sau întreprinderi care au nevoie de inovație provenită din educație și cercetare. Aceste fonduri pot veni atât din țară, cât și din afara țării, pe baza reputației deja existente pentru anumite domenii sau care va apărea de-a lungul timpului pentru alte domenii. Este nevoie de colectarea de fonduri din mecenat sau mecenat ca formă de investiție, pe scară largă. Este nevoie de diversificarea oricât de mare a formelor de finanțare și de administrarea lor inteligentă și transparentă de către persoane competente, care să ducă progresiv la recuperarea investiției și la profit, care să fie reinvestit pentru autodepășirea sistemului. Este nevoie de motivarea financiară a studenților, profesorilor și cercetătorilor prin crearea de premii și prin oferirea de granturi plecând nu de la elaborarea de dosare laborioase, birocratice și care consumă timp, ci de la performanțele dovedite ale fiecăruia, prin publicarea de articole în reviste de calitate și nu doar pe baza cantității, a unor cărți la edituri prestigioase, prin atingerea și depășirea obiectivelor propuse. Este nevoie de conectivitate și colaborare între toate părțile implicate care să meargă cu mult peste ce există la ora actuală, pentru atingerea scopurilor și nu doar aproximarea lor, pentru continuitate și progres. Condiții propice și favorabile din punct de vedere legal și birocratic trebuie create pentru atragerea de investiții străine în vederea apariției unor filiale ale unor universități importante din sisteme de prestigiu din țări importante ale lumii, care să concureze, dar nu să depășească excesiv, universitățile locale. Înainte de atingerea competitivității la nivel regional, continental și global, este nevoie de o pronunțată competitivitate internă și de apariția unui sistem endogen meritocratic și dinamic. Acestea nu se vor realiza cu adevărat decât atunci când finanțarea va fi adecvată și va permite crearea condițiilor propice de fond. Va fi nevoie în primă instanță de învingerea tendinței auto-defetiste de fragmentare și disipare și de crearea unor parteneriate, inclusiv parteneriate și rețele inter-universitare, atât între public și privat, cât și între public și public și privat și privat, la nivel regional intern și național, apoi la nivel regional extern, continental și în ultimă instanță mondial. Probabil că investițiile străine pot veni în primă instanță în vederea creării unui outsourcing al educației și al cercetării, dar pot evolua progresiv, pe măsură ce vor apărea rezultate palpabile. Fondurile atrase nu trebuie să fie percepute de cei care le oferă ca pe niște donații sau ca un mecenat fără finalitate, ci ca investiții, parteneriate strategice care vor da rezultate reciproce. Orice domeniu și orice subiect de cercetare, inclusiv din domeniul științelor socio-umane, poate fi operaționalizat și marketizat astfel încât să aibă o finalitate clară pentru investitori. Este nevoie urgentă de anularea tendinței de grup de a studia masiv drept sau științe economice, care nu poate duce în perspectivă decât la o inflație de profesioniști în aceste domenii și de o diversificare la fel de masivă a studiului variatelor domenii în vederea creării de profesioniști adevărați în cât mai multe sectoare. Dincolo de specializare profesională, este nevoie și de crearea de caractere adevărate, care să poată educa la rândul lor. Așa cum stau lucrurile în lume la ora actuală, recomand o orientare strategică a atragerii de investiții străine și parteneriate în educație și cercetare în primul rând cu țări-cheie din Asia, precum China, India și Japonia, apoi cu țări-cheie din America de Sud, precum Brazilia și cu țări-cheie din Orientul Apropiat și Mijlociu, precum Israel și țările arabe cu fonduri importante din afacerile petroliere, ca și cu Rusia și Australia. Atragerea de investiții din America de Nord și Europa (în special cea de Nord) este de asemenea importantă, dar baza actualelor fonduri structurale europene poate fi complementată prin colaborări strategice și ingenioase cu forțele economice emergente la nivel mondial, care în perspectiva anilor 2020-2030 vor depăși actualele forțe [conform predicțiilor Centre for Economics and Business Research (CEBR) din Londra și urmărind discuțiile de la summit-urile BRIC și BRICS]. Atunci când baza fondurilor suficiente și stabile va atinge un echilibru inițial, se poate merge mai departe.

Al doilea lucru de care are nevoie un sistem educațional și de cercetare la nivel universitar și post-universitar adecvat pentru România, dat fiind potențialul uman extraordinar, este plasarea de oameni cu adevărat competenți și de caracter în pozițiile potrivite, asumându-și rolurile potrivite. În primă instanță, este nevoie de atragerea înapoi a studenților, profesorilor și cercetătorilor români și de origine română din străinătate, prin asigurarea clară a unui sistem local solid, dinamic, competitiv și cu potențial de dezvoltare. Este nevoie de evaluarea obiectivă și supervizarea atentă sistematică și periodică (poate în primă instanță de către experți străini de cel mai înalt nivel) a ceea ce există deja la nivel universitar și de cercetare, inclusiv a institutelor de profil ale Academiei Române, ca și de crearea (poate în primă instanță prin colaborarea tot cu experți străini de cel mai înalt nivel) a unor institute de cercetare noi și a unor autorități care conferă finanțări pentru cercetare care să funcționeze după reguli transparente și clare. Este nevoie urgentă de simplificare procedurală și birocratică și de crearea unor comisii de supra-evaluare și supervizare formate din oameni incoruptibili, de preferință din afara țării, din sisteme performante, care să aibă cât mai puține legături cu România și care să fi luat contact cu sisteme din diverse părți ale lumii, în scopul implementării unei baze solide pe care se poate construi cu adevărat.

Al treilea lucru de care are nevoie un sistem educațional și de cercetare la nivel universitar și post-universitar adecvat pentru România, dat fiind potențialul uman extraordinar, este învingerea graduală a acelor mentalități și tendințe care duc la regres: nepotismul, cronyismul, neregulile în examinare și cercetare, lipsa de transparență, concursurile regizate, înțelegerile secrete, corupția endemică, tendințele de dominare etc. Acestea pot fi eradicate gradual, pe măsură ce oameni cu adevărat competenți și de caracter sunt plasați în pozițiile potrivite, asumându-și rolurile potrivite, pe măsură ce evaluările și supervizările sistematice elimină neregulile structurale și pe măsură ce investițiile și asigurarea bazei financiare duc la rezultate din ce în ce mai palpabile.

România anului 2030 din punct de vedere al sistemului educațional și de cercetare la nivel universitar și post-universitar o văd ca pe o țară cu un sistem dinamic și competitiv, capabilă să atragă înapoi cele mai strălucite minți ale noastre, dar și minți strălucite la nivel mondial, provenind inițial din țări cu situații mai dificile decât a noastră, ulterior din țări la același nivel. O văd ca pe o țară producând în permanență persoane deosebite, atât la nivel uman, cât și profesional, care să aibă rezultate remarcabile pe plan mondial și să ducă atât la progresul științei, cât și la progresul aplicațiilor științei, ca pe o țară având un sistem performant capabil să aducă premii internaționale în cercetare și care mai degrabă decât să exporte creiere, să fie capabilă să le importe. Progresiv, acest import de creiere poate să elimine nevoia altor forme de import, în diverse domenii.

Nu se poate ajunge la un nivel înalt fără parcurgerea sistematică a unor trepte. Din fericire, până în 2030 mai sunt 18 ani. În acești ani, dacă acționăm eficient și fără regres și circularitate încă de pe-acum, putem gradual atinge nivele din ce în ce mai înalte și să ne auto-depășim constant. Ceea ce îmi dă siguranța și încrederea să cred că totuși se poate, în permanență, este potențialul uman deosebit al României, care are nevoie urgentă de cultivarea unor valori de caracter și a unor modele umane potrivite atingerii progresului pe care îl merită.

————————-

Marius Dumitru este doctorand la Oxford, Christ Church.

foto © Rareş Petrişor

Comentarii

comentarii