Cred că tocmai am citit cel mai frumos început de articol: Am cumpărat o carte despre viitorul cărţilor. Aşa îşi lansează Robert Moor investigaţia Bones of the Book, din numărul 12 al publicaţiei n + 1. Cartea de care discută Moor, şi pe care a lecturat-o pe un iPad, se numeşte Late American Novel: Writers on the Future of Books. Moor constată, o leacă rănit, că autorii volumului aduc arareori aminte de conceptul de e-book. Iar atunci când o fac, îl compară cu mâncarea de astronauţi sau cu Mortal Kombat. Se ajunge însă la articolul lui Reif Larsen care, foarte pe scurt, zice că, de fapt, cartea a apărut din circumstanţe (în Antichitate, papirusul înlocuieşte plăcuţele de lemn etc. = mai multă informaţie, mai puţină greutate etc.).

Asta să ne dea de înţeles că, până la urmă, cărţile tangibile vor dispărea circumstanţial, pe baza aceloraşi avantaje? Tot Larsen, face un exerciţiu de imaginaţie în ceea ce priveşte viitorul e-book, presupunând inovaţii în zona unor imagini care apar şi dispar frunzărind la e-books, cu aplicaţii multimedia care să acompanieze întreg procesul lecturii: video, naraţii, muzică sau chiar recenzii-Twitter în timp real.

Moor zice în articol că e-book ar fi fost inventat în 1971, când Michael Hart, student pe-atunci al Universităţii Illinois a decis să uploadeze (ce cuvânt suprarealist!) Declaraţia de Independeţă pe un server ARPAnet. Apoi, Michael Hart a continuat cu Peter Pan şi Furtuna lui Shakespeare. Dar nimeni nu sesizase revoluţionarul decât sub aspect juridic, deoarece Hart a fost dat în judecată pentru Proiectul Gutenberg (mii de cărţi uploadate). Robert Moor speculează un avans din ce în ce mai mare al e-book, în situaţia în care Kindle (e-readerul Amazon) este din ce în ce mai ieftin (Moor pariază că, într-o zi, va fi gratis!). Bibliotecile, suntem anunţaţi, vor deveni, treptat, locuri liniştite pentru a ne folosi calculatoarele şi a citi e-books. Pentru Michael Hart, decedat toamna trecută, cartea nu era sacră, ci un obiect foarte simplu de digitalizat.

Moor discută, de asemenea, cazul StorySpace, când romancierul Michael Joyce, împreună cu un cercetător de la Yale Artificial Intelligence Lab, au început să dezvolte acest program în 1984, program care permitea o parcurgere spaţială a textului (comparată cu cărările unui labirint), şi nu una secvenţială. Pentru a testa programul, Michael Joyce va scrie în 1987 romanul afternoon, a novel, considerat primul roman hipertextual.

………………………………………………………………………………….

Partea proastă e că e-book depinde prea mult de calculatoare, internet, e-readers, energie… Numai că, Robert Moor nu vede în asta o parte proastă.

In conclusion, după cum o spune un cântec al lui Bill Callahan, leaving is easy.

Pentru o lectură completă a articolului accesaţi această adresă.

foto © Andreea Burciu

Comentarii

comentarii