Scorchfield: „Prima dată când am făcut sex, a trecut așa de repede, încât multă vreme după aceea m-am întrebat: Asta este, asta este tot ce-am visat?!”

Sunt inginer în telecomunicații, lucrez în bază de date și informatică de gestiune, am 44 de ani.

George Şerban: Ce carte/cărţi citeşti acum?
Scorchfield: „Pe drum”, Jack Kerouac.

G.Ş.: De ce te temi cel mai mult?
Scorchfield: De neputință, de nedorință.

G.Ş.: Electric sau acustic?
Scorchfield: Electric; sunt inginer, wtf !

G.Ş.: Ce este adevărul?
Scorchfield: Cunoașterea. Stabilirea unor coordonate, a unor drumuri, punți, legături și alte dăruințe se fac în seama adevărului, atunci când întâlnim falsul, adevărul ne spune că este cazul să ne întoarcem, să ne răsucim. Nu să ne mutăm înapoi, astfel falsul apare altfel, deci adevărul ține de percepție în final.

G.Ş.: Unde eşti acum?
Scorchfield: La birou, la lucru și acasă, lucrez acasă, ascult muzică în timp ce vă scriu, ascult Stockholm – Eyes In The Dark, album de debut.

G.Ş.: Crezi în viaţa de apoi?
Scorchfield: Că nu există, mama pământ ne va îmbrățișa cu drag.

G.Ş.: Care este cel mai straniu lucru care ţi s-a întâmplat?
Scorchfield: Prima dată când am făcut sex, a trecut așa de repede, încât multă vreme după aceea m-am întrebat : Asta este, asta este tot ce-am visat ?! N–am știut că sexul ține de experiență.

G.Ş.: Ne poţi numi trei evenimente istorice la care ţi-ai fi dorit să asişti?
Scorchfield: Primul; în zorii zilei de la marea bătălie de la Cannae, când Hannibal a spulberat două armate consulare. Al doilea; când Herodoes Atticus împreună cu împăratul Hadrian au inaugurat Teatrul de la poalele Acropolei din Athena. Al treilea; prima întâlnire de gradul al III-lea cu o civilizație extraterestră.

G.Ş.: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-ai ascultat vreodată?
Scorchfield: Imagine, John Lennon.

G.Ş.: Îţi place sushi?
Scorchfield: Nu.

G.Ş.: Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Scorchfield: Să-mi termin casa, locuiesc de opt ani în ea și tot o compun, face parte din mine (același lucru l-aș face și dacă ar veni sfârșitul lumii anul acesta).

G.Ş.: Cu ce impresii ai părăsi astăzi Pământul?
Scorchfield: Că nu l-am văzut destul, că n-am făcut o călătorie în Jurul Pământului în X zile (îmi place să citesc Jules Verne).

G.Ş.: La ce te duce gândul când auzi de „drepturile omului”?
Scorchfield: Că ele – drepturile omului, n-au început a fi respectate din clipa când au fost legiferate. Ideea nu-mi aparține, se pare că existențialiștii în frunte cu Camus și Sartre au strigat-o prima dată.

G.Ş.: Lucrul pe care îl cauţi şi încă nu l-ai găsit?
Scorchfield: Clipa infinită.

G.Ş.: Ce este un poem?
Scorchfield: O vedere verbală, o exprimare vizuală. Când Byron scria poeme, sigur era acolo, în mijlocul acțiunii, se exprima doar (vezi Asediul Corintului).

G.Ş.: Totul e relativ?
Scorchfield: Absolut, totul este relativ. Azi mă citiți, mâine mă uitați. Ce rost a avut totul (interviul) ? Niciunul.

G.Ş.: La ce e bună raţiunea?
Scorchfield: Te ajută să înțelegi orânduirea proastă a societății umane. Nu numai cea actuală, dar și cea din trecut și chiar cea viitoare.

G.Ş.: Eşti fericit?
Scorchfield: Da, am trei copii !

G.Ş.: În ce măsură Kafka ar fi avut probleme cu legea?
Scorchfield: Kafka nu a avut probleme cu legea, Legea a avut probleme cu Kafka. Cred că tot ține de mansardă, de pod, de înalt ; acolo sus, societatea, prin conducătorii ei, se tâmpește din ce în ce mai tare. Kafka a nuanțat asta în Procesul. În rest, în viața reală, Kafka a trăit prea puțin pentru a avea probleme cu Legea.

G.Ş.: Ce plănuieşti să faci mâine?
Scorchfield: Să scriu ceva ce nu s-a scris niciodată. Mâine !

G.Ş.: Un artist pe care îl recomanzi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Scorchfield: Escher, a inventat o lume, sigur că cele desenate de el erau cunoscute (spre exemplu banda lui Moebius), dar felul în care a reușit îmi aduce aminte de Piranesi; deja i-am încurcat!

G.Ş.: Viaţa este suficientă?
Scorchfield: Da, este sigura formă prin care material stăpânești spiritul.

G.Ş.: Ce ne poţi spune despre Paris?
Scorchfield: Pe înălțimile munților Pelion a avut loc nunta „zeiței cu picioarele de argint”, Thetis. Un măr de aur a alunecat printe nuntași – toate vip-urile Olimpului erau acolo, toate cupele cu nectar au înghețat și ambrosia nu mai mirosea deloc, toate acestea la vederea acestui măr de aur. Pe măr scria scris: Celei mai frumoase! Paris (fiul nelegitim dar recunoscut, în final, al regelui Priam ce stăpînea Troada) a fost ales să judece care zeiță olimpiană este cea mai frumoasă!

G.Ş.: Cine l-a ucis pe Kennedy, până la urmă?
Scorchfield: Himself! Toate acțiunile noastre ne duc acolo, în moarte. Medicii ne spun tot timpul să nu fumăm, să nu bem (în exces), să nu mâncăm (în exces) etc. Exemplul enunțat ţine de consiliere de fapt, orice persoană reușește să-și facă prieteni, dar și dușmani, fatalitatea în care dușmanii reușesc să-l facă să dispară ține de prieteni. Kennedy avea prea mulți dușmani.

G.Ş.: Ce progres semnificativ sesizezi de la viaţa din peşteri încoace?
Scorchfield: Căldura!

G.Ş.: Iluzia pe care refuzi să o confrunţi cu realitatea concretă?
Scorchfield: Exteriorizarea; oricât aș dori, nu mă pot exterioriza pe cât presupun că aș putea. Cred că ține de o timiditate înnăscută.

G.Ş.: O întrebare pentru posteritate?
Scorchfield: Gata?! așa de repede totul, abia v-am cunoscut pe voi și pe mine; oameni, și acum gata, mor!

——————

Scorchfield este unul din cele 11 bloguri incluse în Raportul final asupra blogosferei româneşti, alcătuit de The Chronicle.

în imagine: desen făcut de fiica lui de 7 ani.

Comentarii

comentarii

Scroll to top