În ultima săptămînă am cules, ca o caracatiţă lentă şi atentă, opt întîmplări cu personaje, întîmplări sau victime (colaterale) din sport. Fiecare episod mi s-a părut duios, haios sau cu capu-n jos.

COCOŞUL ROŞU
În cele 8 grupe ale Ligii Campionilor la fotbal s-au jucat, în toamna asta, primele 4 etape. Au mai rămas două etape, dar ştim deja 6 echipe care s-au calificat pentru optimi, la primăvară. Printre cele şase, o tradiţională – F.C. Porto – şi un new commer – Girondins de Bordeaux.
Eu sînt încîntat de amîndouă, dar mă întreb cu cine să ţin, dacă or să joace una cu alta? Cu PorTo sau cu BorDo? Ce meciuri, dar ce vinuri! PorTo e mai dulce şi ţi se suie la cap. BorDo e mai ţărănesc şi mai vîrtos, plin de orgoliu. Ce preferaţi, deci? Un PorTo calin şi ameţitor sau un BorDo sonor şi viguros?

MARŞARIEREZA (JACKIE CHAN TOULALAN)
Meci năucitor duminică seară în Franţa, între giganţii fotbalului francez, Olympique Lyon şi Olympique Marseille. La 5:4 pentru Lyon (5:4??!!), la ultima fază a meciului, Jerome Toulalan, playmakerul lui Lyon şi al naţionalei Franţei, ţîşneşte pe verticală în careul mic, dintre doi marseillezi. Se răsuceşte în aer în jurul propriei axe, cu o mişcare perfectă de arte marţiale şi loveşte mingea cu călcîiul, din zbor şi răsucire, imparabil. Un gol greu şi de visat, darmite de marcat. O execuţie ireală şi perfectă, dar… în propria poartă. Şi Lyon – Marseille se termină 5:5.

http://sport.hotnews.ro/stiri-fotbal-6433836-video-meci-infarct-ligue-1-lyon-marseille-5-5.htm

MAREA RUSIE, MICA BRITANIE…
Sîmbătă seară, la Nürnberg, s-a jucat unul dintre meciurile “acelea”, care duc boxul la origini. În joc, centura greilor în versiunea World Boxing Association (WBA), probabil cea mai importantă organizaţie a boxului profesionist mondial. Britanicul David Haye luptă cu rusul Nikolai Valuev, campionul în exerciţiu, care domină categoria de mai bine de cinci ani.
În runda a treia a meciului, Haye se accidentează. Cum? Chiar David explică: “L-am lovit în cap, dar parcă aş fi lovit un zid. Aproape că mi-am rupt mîna”.
De voie, de nevoie, challangerul Haye schimbă tactica, profită de trecutul lui de sportiv în discipline care presupuneau multă mobilitate (atletism, fotbal), rezistă şi învinge la puncte, răsturnînd toate pronosticurile.
Un amănunt: David Haye, noul campion, este cu 30 de centimetri mai scund şi cu 44 de kilograme mai slab decît Valuev, fostul campion… La BOX.

…ŞI MITÍCA ROMÂNIE
Dacă tot am vorbit despre uriaşi şi “slăbănogi”, una mi(ti)că despre cura de slăbire ţinută de inconturnabilul Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal.
Zice Corleone în Evenimentul Zilei: “Dacă stau ca porcul gras, aşa cum sînt acum, o mierlesc mai repede. Am mîncat timp de 30 de zile numai cîte două kilograme de struguri negri, ca să nu mă mai doară aşa rău spatele. Am pus pe mine zece kilograme în perioada aia”.

RO MANAGEMENT, CAZUL 1: RĂZBOINICUL LUMINII
Gazeta Sporturilor analizează felul în care au reuşit un antrenor (Dan Petrescu, zis şi Bursucul) şi un patron (Gigi Becali) să schimbe total faţa unor echipe: Unirea Urziceni şi Steaua. Povestea e mai lungă, dar tîlcul ei musteşte în două momente şi în cîteva cifre.
În vara lui 2008, după ce Steaua obţine locul 2 la mustaţă şi după ce rudele şi angajaţii lui Gigi Becali sînt prinşi în flagrant cu celebra valiză cu milionul de dolari pregătiţi pentru U Cluj, Gigi se hotărăşte să-i facă lui Dan Petrescu (aflat deja pe val, cu Unirea Urziceni) o ofertă “de nerefuzat”: 3.000 de euro pe lună.
Imediat, spun ziariştii Gazetei, Dumitru Bucşaru, patronul Unirii Urziceni, răspunde prin prelungirea înţelegerii cu  “Bursucul”, căruia îi oferă un salariu fabulos pentru România: 500.000 de euro pe an.
Consecinţa? Citez din acelaşi articol:
“25 de milioane de euro a cheltuit Steaua pe transferuri în ultimii 3 ani, vreme în care nu a reuşit să cîştige nici un trofeu intern.
1,8 milioane de euro e suma cu care Dan Petrescu şi MM Stoica au construit echipa Urziceniului, care a cîştigat campionatul în 2008-2009 şi care are şanse reale de a deveni prima echipă din România calificată în “optimile” Ligii Campionilor”.
No comment.

RO MANAGEMENT, CAZUL 2: REGELE GUNOAIELOR
Sîmbătă seară, meci între două echipe româneşti într-o cupă europeană la handbal. HCM Baia Mare învinge pe Rulmentul Braşov cu 37:28 şi merge în optimile Cupei EHF. Era şi greu să n-o facă, atîta vreme cît Rulmentul n-a schimbat nici o jucătoare în timpul jocului, vreme de 50 de minute.
De ce?
Pur şi simplu, fiindcă la Rulmentul mai există doar 8 jucătoare. După doi ani în care au fost ademenite, apoi transferate, apoi neplătite, apoi ameninţate şi apoi umilite de patronul Teodor Florescu, un prosper om de afaceri din domeniul deşeurilor, jucătoarele Rulmentului – vicecampioana României şi semifinalista Cupei Cupelor în 2008 – şi-au depus memorii şi au devenit libere de contract. Cele opt rămase se pregătesc să facă acelaşi lucru, în ciuda eforturilor disperate de a le păstra ale lui Herbert Müller, unul dintre cei mai buni antrenori europeni, reîntros în România la promisiunile aceluiaşi florescu, petnru a face mare performanţă.
Chiar şi aşa, minţite şi umilite, jucătoarele Rulmentului au cîştigat meciul tur, de acasă, dar n-au mai rezistat în returul de la Brăila.
Cazul Rulmentul candidează pentru cea mai deprimantă şi mai mizerabilă poveste din sportul românesc al ultimilor ani.

LAST ACTION ROMANIAN HERO
Ceva mai vesel, acum. Un subtitlu cu final adorabil, din suplimentul de sport al ziarului Adevărul, despre derbyul campionatului intern de volei fete. Sublinierea din final îmi aparţine:
“CSU Metal Galaţi (…) a cîştigat cu 3:0 pe terenul lui Dinamo (…), folosind ca titulară o singură româncă, Nneka Onyejenkwe”.
Acum, dacă Nneka e singura româncă din sextet, oare cum le-o fi chemînd pe stranierele campioanei României la volei? Măriuţa, Floarea, Smărăndiţa, Mirela, Geta? Zic şi eu…

PĂRINŢI TERRYBILI
John Terry este cel mai iubit şi respectat jucător al lui Chelsea Londra, liderul campionatului englez de fotbal. Terry e cunoscut ca un fullback excepţional, lider autentic de echipă, un luptător pînă la sacrificiu şi un caracter foarte onest. Toate astea se plătesc bine în cel mai scump şi mai valoros campionat din lume. Salariul anual al lui John Terry este de 9 milioane de lire. Sterline.
Dar Terry are o problemă. De fapt, două.
La sfîrşitul lunii martie, mama lui John, Sue, şi soacra lui John (altă Sue), sînt prinse şi arestate pentru că şterpeliseră nişte haine şi articole de băcănie din două magazine. Marfa subtilizată făcea vreo 800 de lire sterline.
John depăşeşte momentul, plăteşte cauţiunea pentru cele două, rămîne cu fruntea sus, face un sezon admirabil de primăvară şi începe la fel de lansat şi sezonul de toamnă.
Sîmbăta trecută însă, taman înaintea derbyului cu Manchester United, Terry jr. mai ia o măciucă în moalele capului.
Tatăl său, Ted Terry, este prins în flagrant pe cînd livra o doză de cocaină unui presupus “client”, în fapt, un ziarist deghizat în şofer. Valoarea tranzacţiei: 40 de lire sterline. Grijuliu, Terry senior îi cere clientului să nu-i pună lui John nimic despre asta, întrucît l-ar face de ruşine, iar bietul John chiar n-are habar de micile capricii de dealer ale tatălui său. Tranzacţia s-a făcut la 200 de metri de casa tatălui, pe care fiul i-o cumpărase cu 250.000 de lire sterline. Şi tot fiul tocmai îi cumpărase tatălui său un Rolex de 15.000 de lire, drept cadou premergător de Crăciun.
O zi mai tîrziu, după ce cazul tatălui explodează în presă, John Terry înscrie pe Stamford Bridge golul cu care Chelsea o îngenunchează pe Manchester. Tatăl său nu se află în tribună, să-l vadă. John se bucură cu pumnul sus, ca întotdeauna, şi continuă să-şi aştepte părinţii rătăcitori.

Comentarii

comentarii