Pentru echilibru, l-am rugat pe domnul Florin Cojocariu, unul dintre cei cinci membri fondatori ai Madame-i Blogary, ceilalţi fiind Bleen – Mirel Axinte, Nedormitul – Bogdan Ciuhu, Răzvan Cucui şi Alexandru Hâncu,  să ne răspundă (cam) aceloraşi întrebări puse şi domnului Vasile Ernu.

Madame Blogary, platforma bloggerilor de dreapta, este, ca cităm din platforma lor, ziarul care nu mai există acum în piață deoarece capitaliștii noștri trădează cu Moscova.

Dacă aţi plecat încă din primăvară, atunci când s-a lansat Madame Blogary, pentru a vă plăti impozitele şi taxele către stat şi v-aţi întors abia acum, redăm câteva idei din buletinul lor de identitate:
•    Sîntem loiali ideilor, nu oamenilor. De aceea nu aşteptăm recompense şi nu ne fetișizăm liderii.
•    Credem în libertatea față de stat, dar nu în statul slab, victima cripto-gestionarilor.
•    Nu credem în mitul liberalilor de dreapta. Liberalii sînt stînga modernă.
•    Prețuim imaginația dar nu umorul ca scop în sine.
•    Credem într-o economie bazată pe creativitate şi plusvaloare, nu într-una bazată pe speculă.
•    Cantitatea nu produce decît semidocți și opiniomani. De aceea preferăm mai puțin și mai bun.

Î.:Pare un moment prielnic pentru stânga. Ce poate face dreapta acum?

F.C.: Dreapta se scarpină în cap şi se preface că se gîndeşte. Nu e un moment prielnic pentru stînga. Crizele sînt momentele dreptei, stînga înfloreşte cînd sînt bani de dat. Din păcate la noi dreapta, aşa cum e ea, personificată de PDL, a pierdut vremea în blocaje stupide. Frica de a acţiona nu e nici de stînga şi nici de dreapta. E de jos. Dacă nu-i presa Băsescu probabil că nu făceau nimic. Să nu facem nimic să se spună că greşim, cam ăsta e motto-ul guvernanţilor. Ce e stînga şi ce e dreapta şi măsura în care ele există la noi e o discuţie mult prea lungă, bună de purtat separat. Atrag însă atenţia că marile corporaţii şi multe instituţii financiare private nu sînt de dreapta. În majoritatea cazurilor e vorba de plutocraţie. Pentru exact acelaşi motiv nici Patriciu, nici Voiculescu, nici Vântu nu sînt de dreapta, oricît de mari afacerişti liberali se cred în capul lor. Plutocraţilor nu prea le place democraţia şi deseori se descurcă mai bine cu stînga coruptă la putere decît cu dreapta. Elita de care vorbeşte Vasile Ernu sînt plutocraţii, nu
democrat-creştinii, libertarienii sau conservatorii.

(Aş mai adăuga ceva. E o iluzie că solidaritatea şi comunitarismul sînt valori ale stîngii. Ele sînt valori în primul rînd creştine şi îşi au o casă mai confortabilă în creştin-democraţie. Sînt de acord însă că traversăm o criză de autism şi izolare colectivă fara precedent. Cauzele ei trebuie căutate în strategia isterică şi distructivă a stîngii politice, sprijinită de moguli, nu în Mioriţa sau măsurile de austeritate. Nu l-au dat jos pe Băsescu dar ne-au îmbolnăvit pe toţi de nervi. Eu aş
saluta cu entuziasm o mişcare de stînga care vine din societatea civilă şi care înţelege că “stînga” noastră politică e o absurditate: sindicalişti care sînt mari oameni de afaceri, politicieni socialişti care sînt printre cei mai bogaţi oameni din România, toţi urmăriţi obsesiv de aceeaşi idee ca cei mai mulţi de la “dreapta”: cum să ajungă mai repede la resursele bugetare. )

Î.: Cum vedeţi dreptul la grevă şi până unde se poate ajunge? (în paranteză fiind, se poate aplica modelul, sper să nu mă înşel, al lui Ţuţea: Lucrezi într-un domeniu vital pentru stat – transport, ordine publică, alimentaţie, sănătate – şi faci grevă în condiţii excepţionale pentru stat? Afară, să vină alţii!)

F.C.:. Dreptul la grevă cred că e un drept fundamental. Problema sînt însă sindicatele. Toate marile democraţii au trecut prin momentul în care sindicatele erau excesiv de puternice şi erau o armă politică, nu mai reprezentau proprii membri. Au ştiut să-şi regleze lucrurile. Noi sîntem abia la început. Sindicatele noastre, de pildă, sînt de o lipsă de transparenţă incredibilă. Nimeni nu ştie ce bani au, în ce afaceri sînt băgaţi, dacă sînt în conflict de interese. Sînt organizaţii oculte care au de-a face cu stînga cît are Mafia Siciliană cu dreapta. Sindicatele noastre nu au un mecanism care să prevină deturnarea puterii.

Sînt de acord cu Ţuţea. Nu ştiu cum ar putea bugetarii să se protejeze altfel, cred însă că există soluţii. Eu mă aştept ca bugetarul să înţeleagă că realmente e plătit de cetăţean. Majoritatea bugetarilor au în cap un soi de entitate mitică care se numeşte Stat şi de la care vine papa şi liniştea jobului. Statul sîntem noi. E un organism întreg. Cum ar fi ca, la un moment dat, să ne intre inima în grevă?
(Multora creierul le e demult în grevă pe termen nelimitat, e drept). O grevă în sănătate sau poliţie nu rezolvă nimic, nu face decît să îmbolnăvească mai rău o societate care deja dă semne de agonie. Grecii au ajuns şi aici pe culmi: fac grevă generală cînd ştiu clar că ţara e în datorii pînă peste cap şi nu are nimeni de unde să le dea. E stupid, nu e de stînga. Se îngroapă singuri.

Aş adăuga aici un fenomen care pare a scăpa noilor stîngişti, precum Rogozanu. Apropos de mari corporaţii şi plutocraţie. Muncitorii de altă dată nu prea mai există. Adevăraţii asupriţi sînt ceea ce numim “corporatişti”. Mulţi s-au mirat că majoritatea corporatiştilor au votat Geoană sau Antonescu. E perfect normal, ei au devenit sclavii fără apărare care au nevoie de o voce să-i reprezinte şi să-I protejeze. Eu mă aştept ca aici să fie adevăratul bazin al unei noi stîngi. Eu dacă aş fi Rogozanu sau Ernu, pe ei i-aş ţinti în primul rînd.

Îi salut sincer pe cei de la Criticatac şi îmi doresc un opozant la stînga care să încerce să facă ce încercăm noi la Madame Blogary: Să construiască mişcări civice solide care să pună presiune pe politic pentru reformare.

Î.: Aveti vreo problemă să beţi un vin cu domnul Ernu şi să discutaţi despre politică?
F.C.: De ce să am vreo problemă? Ar trebui? Chiar cred că e cazul să ieşim din enclave şi să dialogam, chiar dacă nu sîntem de acord. Să fim noi modelul pentru clasa politică, nu invers.

ultima oră

Comentarii

comentarii