Cristian Neagoe poartă noroc. Dacă nu, cu siguranță nu aduce ghinion. Omagiu Magazine, Institutul Cultural Român NY, Street Delivery, Cărturești, sunt câteva din entitățile în care Cristian și-a investit competențele. A curatoriat cea mai controversată expoziție de artă contemporană românească, Freedom for Lazy People, și a păzit, sub masca unei vendette, standul României la Comic-Con. De vreo douăzeci de ani nu se mai uită la televizor. De-asta l-am văzut, acum câțiva ani, participând la emisiunea lui Gâdea, participare față de care își exprimă regretele, blamându-și naivitatea. A studiat filosofia și etica aplicată și posedă două calități rare: bun simț și fler. A tradus pentru editurile Polirom, ART și ALL. Între altele, a contribuit cu articole în Dilema Veche, Playboy, Suplimentul de Cultură și pe unde a mai crezut de cuviință. În 2003 a publicat volumul hyper-poetic, superb intitulat, în camera mariei găseai. În prezent, se ocupă de publicația Șapte Seri, unde ocupă funcția de redactor șef.

Chestionarul The Chronicle vs. Cristian Neagoe

The Chronicle: Ce carte/cărţi citeşti acum?
Cristian Neagoe: Nu se întâmplă prea des să citesc o singură carte. Doar dacă mă prinde foarte tare. Am două băi și în fiecare dintre ele mă așteaptă în fiecare dimineață câteva cărți. Acum se găsesc în ele următoarele: ‘Wonderful Town. New York Stories from the New Yorker’ (ed. David Remnick), „Mi se spune Capucin” (de Daniil Harms), ‘Isaac Asimov’s Treasury of Humour’, „Confesiunile unui vorbitor public” (Scott Berkun), ‘The Best Books Ever Written. Free Sample Chapters’.

The Chronicle: Ce făceai acum o oră?
Cristian Neagoe: Mă uitam la un film.

The Chronicle: Spune-ne ceva despre locul în care te-ai născut.
Cristian Neagoe: E cel mai oribil oraș din Europa. Nu-mi vine să trăiesc altundeva.

The Chronicle: Ce te motivează să te ridici din pat dimineața?
Cristian Neagoe: Nu mare lucru. Aș prefera să dorm. Când mă ridic din pat motivat, de obicei e vorba de o idee culeasă dintr-un vis care mi se pare genială. De obicei o uit repede.

The Chronicle: De ce te temi cel mai mult?
Cristian Neagoe: De oameni.

The Chronicle: Completează următoarea propoziție: „După ce am citit despre violență…”
Cristian Neagoe: „…mi-am înfipt un castravete în nas”.

The Chronicle: Electric sau acustic?
Cristian Neagoe: Acustic.

The Chronicle: Ce este adevărul?
Cristian Neagoe: O realitate dureroasă.

The Chronicle: Unde eşti acum?
Cristian Neagoe: Într-un bloc de lângă Cișmigiu.

The Chronicle: Ce te ține treaz noaptea?
Cristian Neagoe: Întunericul, solitudinea, alcoolul, slăbirea torentului de informație din timpul zilei, liniștea, internetul, cărțile, iarba.

The Chronicle: Crezi în viaţa de apoi?
Cristian Neagoe: Nu. E o poveste fabricată pentru a ne ține captivi unui set de reguli dat de alții.

The Chronicle: Care este cel mai straniu lucru care ţi s-a întâmplat?
Cristian Neagoe: Am avut de câteva ori certitudinea limpede că sunt în contact cu niște entități care se scaldă într-un ocean de conștiință colectivă și care îmi explică sensul vieții mele de până atunci.

The Chronicle: Ne poţi numi trei evenimente istorice la care ţi-ai fi dorit să asişti?
Cristian Neagoe: Mai ’68, Revoluția Franceză, Banchetul lui Platon și Socrate.

The Chronicle: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-ai ascultat vreodată?
Cristian Neagoe: Dan Drăghici – „M-a umilit iubirea ta”.

The Chronicle: Să presupunem că ți-ai „căutat” măcar o dată numele pe Google. Ce ai învățat despre tine din voiajul ăsta virtual și ce amintire a păstrat Google despre tine?
Cristian Neagoe: Obișnuiam să mă caut mai des. N-am mai făcut asta de o vreme. M-am plictisit de imaginile fragmentate pe care mi le poate da cel mai complex motor de căutare. Găsesc că e pierdere de timp să-mi rememorez trecutul. Singurul moment în care sunt e cel prezent și pot să schimb doar acțiunile mele viitoare, care mă și definesc. A te căuta pe Google e o formă de masturbare care nu mă mai încântă prea mult. Google păstrează despre mine amintiri din New York, despre Poneiul Roz, texte scrise în Dilema Veche și Șapte Seri, înregistrări de la Sinteza Zilei, emisiuni de carte.

The Chronicle: Îţi place sushi?
Cristian Neagoe: La nebunie. Ador somonul crud, toți ceilalți pești și crustaceele pregătite de japonezi, condimentele lor, supa miso.

The Chronicle: Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Cristian Neagoe: Ce am făcut și până acum. Tot înainte, că tot înainte era mai bine!

The Chronicle: Există cuvinte fără sens?
Cristian Neagoe: Iuașgshfkd.

The Chronicle: Cu ce impresii ai părăsi astăzi Pământul?
Cristian Neagoe: ‘So long, and thanks for all the fish!’

The Chronicle: Filmul lui Godard Une femme est une femme a fost criticat drept un film misoginist. Ca exemplu, replica „Cred că femeile n-ar trebui să depășească vârsta de 25 de ani” a fost considerată ofensatoare la adresa femeilor. Eu cred că sună mai mult a declarație de iubire. Tu ce crezi?
Cristian Neagoe: Eu cred că dacă femeile n-ar depăși vârsta de 25 de ani nu prea am mai avea mame. Asta ar fi cam trist.

The Chronicle: La ce te duce gândul când auzi de „drepturile omului”?
Cristian Neagoe: La Holocaust.

The Chronicle: Lucrul pe care îl cauţi şi încă nu l-ai găsit?
Cristian Neagoe: Nu caut nimic acum.

The Chronicle: Pe ce dai banii?
Cristian Neagoe: Pe prostii.

The Chronicle: Ce este un poem?
Cristian Neagoe: O formă esențializată de comunicare.

The Chronicle: Totul e relativ?
Cristian Neagoe: Mai puțin moartea.

The Chronicle: La ce e bună raţiunea?
Cristian Neagoe: La a înțelege natura universului.

The Chronicle: Eşti fericit?
Cristian Neagoe: Nu cred. Mă cam enervează fericirea. Nu prea pune întrebări, doar oferă răspunsuri.

The Chronicle: În ce măsură Kafka ar fi avut probleme cu legea?
Cristian Neagoe: Kafka avea probleme cu Leviatanul birocratic care a ajuns să înghită individul, nu cu legea în sensul ei clasic.

The Chronicle: Ce plănuieşti să faci mâine?
Cristian Neagoe: O să lucrez la Șapte Seri și o să mă văd cu cel mai bun prieten. O să citesc un scenariu ca să îmbunătățesc dialogurile.

The Chronicle: Un artist pe care îl recomanzi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Cristian Neagoe: Monotremu. E un grup de artiști. Fiindcă observă și transformă și emit bucăți incredibile de realitate.

The Chronicle: Viaţa este suficientă?
Cristian Neagoe: Pentru ce?

The Chronicle: Gândește-te la o întrebare și răspunde la ea, fără să menționezi întrebarea.
Cristian Neagoe: Da.

The Chronicle: Ce ne poţi spune despre Paris?
Cristian Neagoe: Îmi amintesc de o negresă mică, de câțiva ani, care flirta cu un asiatic (chinez? vietnamez?) de aceeași vârstă într-o stație de autobuz, lângă părinții lor care așteptau serioși venirea mașinii.

The Chronicle: Cine l-a ucis pe Kennedy, până la urmă?
Cristian Neagoe: Habar n-am.

The Chronicle: Prietena mea din copilărie face videochat. Prietena ta din copilărie ce face?
Cristian Neagoe: E în SUA, măritată și grasă.

The Chronicle: Ce progres semnificativ sesizezi de la viaţa din peşteri încoace?
Cristian Neagoe: Comunicarea.

The Chronicle: Iluzia pe care refuzi să o confrunţi cu realitatea concretă?
Cristian Neagoe: Că am liber arbitru.

The Chronicle: O întrebare pentru posteritate?
Cristian Neagoe: De ce?

foto: Criss Tina

Comentarii

comentarii