Dintr-o suspiciune neavenită, am început să ne luăm la bani mărunţi apropiaţii.

Chestionarul The Chronicle vs. Luiza Vasiliu

George Şerban: Ce carte/cărţi citeşti acum?
Luiza Vasiliu: Le Larousse de la cuisine facile.

G.Ş.: De ce te temi cel mai mult?
Luiza Vasiliu: De singurătate.

G.Ş.: Electric sau acustic?
Luiza Vasiliu: Electric.

G.Ş.: Ce este adevărul?
Luiza Vasiliu: O coincidenţă mai mult sau mai puţin fericită.

G.Ş.: Unde eşti acum?
Luiza Vasiliu: Str. Veronica Micle, Bucureşti. Etajul zece.

G.Ş.: Crezi în viaţa de apoi?
Luiza Vasiliu: Din cînd în cînd.

G.Ş.: Care este cel mai straniu lucru care ţi s-a întâmplat?
Luiza Vasiliu: După-amiaza de duminică în care am bîntuit pe holurile spitalului de urgenţă Floreasca într-o cămaşă de noapte (care nu era a mea) şi nişte papuci de casă (care nu erau ai mei), cu mîna dreaptă bandajată (care parcă nu mai era a mea).

G.Ş.: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-ai ascultat vreodată?
Luiza Vasiliu: Am două: Jacques Brel – La Chanson des vieux amants şi Billie Holiday – Don’t Explain.

G.Ş.: Îţi place sushi?
Luiza Vasiliu: Foarte.

G.Ş.: Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Luiza Vasiliu: Nu-i nimic de făcut. Răbdare.

G.Ş.: Cu ce impresii ai părăsi astăzi Pământul?
Luiza Vasiliu: Frumos, dar cam scurt.

G.Ş.: La ce te duce gândul când auzi de „drepturile omului”?
Luiza Vasiliu: China, Coreea de Nord, Iran ş.a.m.d.

G.Ş.: Lucrul pe care îl cauţi şi încă nu l-ai găsit?
Luiza Vasiliu: O rochie de vară lungă, curcubeu, cu buzunare translucide (pe care a purtat-o Tilda Swinton la nişte César-uri).

G.Ş.: Ce este un poem?
Luiza Vasiliu: Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi, a zis Angela Marinescu.

G.Ş.: Totul e relativ?
Luiza Vasiliu: În teorie, da. În practică, nu. Şi nu, nu ştiu ce-am vrut să spun cu asta.

G.Ş.: La ce e bună raţiunea?
Luiza Vasiliu: La temperat fanatisme. În rest, la mai nimic.

G.Ş.: Eşti fericită?
Luiza Vasiliu: Întrebarea asta mă face să zîmbesc.

G.Ş.: În ce măsură Kafka ar fi avut probleme cu legea?
Luiza Vasiliu: N-ar fi avut nici o problemă, îşi vedea liniştit de-ale lui.

G.Ş.: Un artist pe care îl recomanzi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Luiza Vasiliu: Max Richter. Pentru că:

1. Philip Glass împlineşte 75 de ani şi
2. puţină nelinişte nu strică.

G.Ş.: Viaţa este suficientă?
Luiza Vasiliu: O, da.

G.Ş.: Ce ne poţi spune despre Paris?
Luiza Vasiliu: L-am iubit de la 7 ani. De-acum e cazul să-şi vadă fiecare de viaţa lui.

G.Ş.: Cine l-a ucis pe Kennedy, până la urmă?
Luiza Vasiliu: Molloy, Elvis şi Ostap Bender.

G.Ş.: Ce progres semnificativ sesizezi de la viaţa din peşteri încoace?
Luiza Vasiliu: Sesizez nişte tandreţe.

G.Ş.: Iluzia pe care refuzi să o confrunţi cu realitatea concretă?
Luiza Vasiliu: „And they lived happily ever after.”

G.Ş.: O întrebare pentru posteritate?
Luiza Vasiliu: Dansaţi?

ytaudio(FXc7prnGr0w)

—————————

Luiza Vasiliu este [oficial] jurnalistă. Lucrează de ceva timp la Dilema Veche şi, mai nou, la librăria Bastilia (unde s-a angajat să creeze atmosferă şi să modereze un club de lectură). A creat unul dintre cele mai mişto bloguri româneşti şi romaneşti [Şalul e şarpele], de care, e cunoscut, tot trage să moară. A studiat la École Normale Supérieure. Cunoaşte bine literatura. A tradus francezi spumoşi, Vian şi Gide. A participat la volumele colective Primul meu porno, Primul meu job, Prima mea călătorie în străinătate. Face parte din clubul de autori The Chronicle. Iar pentru a arăta că îi pasă de ziua de azi şi de mâine a coordonat, împreună cu Bogdan Iancu, numărul 414 al Dilemei Vechi, pe tema Snobilimea & Hipsteria. De asemenea, a protestat anti-ACTA. De-ajuns pentru azi.

foto © m.c. & Andrei Pungovschi

Comentarii

comentarii