O moarte la care am plâns ca un burghez, îmbrăcat în Chanel şi mascat de nişte ochelari de soare cu holograme în formă de inimioară

Ca tot omu’, mi se întâmplă câteodată să mă uit la televizor şi să mă întreb pornit, bă, da’ ăsta nu o murit? Am păţit-o din nou, alaltăieri, când zăpuiam şi am dat de, lacrimi şi sfinţi, TVR Cultural. N-am mai putut să dorm toată noaptea; parcă stăteam cu mortu’ în casă. Şi nici măcar nu era un „mort frumos”. Ce să şi admiri la TVR Cultural? Garantat 100% în reluare? Ce a ajuns acest TVR Cultural? Echivalentul a ceea ce transmitea B1 TV, după 2 dimineaţa: imagini în direct de pe bulevardele nocturnale ale Bucureştiului, până la 7 dimineaţa (şi poate că şi alea erau mai entertaining, în comparaţie); câteodată, lucrurile deveneau cu adevărat dinamice – mai apărea o ambulanţă în peisaj, se mai bavardeau (dacă folosesc un limbaj bulevardier, mă pot explica: se ciocneau – deşi, dacă stau să mă gândesc, e folosit mai mult pentru oameni) nişte maşini. Aşa că, să plâng şi eu după TVR Cultural? După concertele sale de la Ateneul Român, transmise fără nici o noimă (fără a fi contextualizate, nici măcar introduse)? Dacă îl întrebai, prin sondare, în timp ce tu însuţi mâncai popcorn, pe unu hipnotizat de concertele de muzică clasică de la TVR Cultural, Frăţic’, ce urmăreşti acolo? Nu-ş’, frăţic’, îs nişte viori şi nişte flaute… Să ne mai mire că TVR Cultural, prin carul de neprofesionişti şi conţinuturi şi formate depăşite, a devenit o hardughie falimentară? Vai, şi când îmi amintesc emisiunile obosite despre pictură, despre care ştiai că nu vor rezista, fiind foarte solemne, foarte sobre… Suntem în faţa unui tablou… bla+bla+bla; zici că te aflai la o licitaţie de artă de la Christie’s. Veşti şi sfaturi pe care TVR Cultural pare-se că nu le-au primit: 1. a apărut Internetul, deci trebuie să vă meargă fff bine bibilica, să se mai uite cineva la voi; 2. menirea unui post de televizine „cultural” (mase) este să trivializeze cultura. TVR Cultural, acest radio stricat al culturii, nu a putut facilita nici un fel de asimilare; pentru că, ştiţi doar, TVR Cultural se adresa (se adresează? a murit? n-a murit?) publicului educat, şi nu celui doritor de cultură (sau înapoiaţilor). Publicului doritor de cultură, TVR Cultural îi transmitea, ceea ce i-a transmis tatăl lui Mallory, din Natural Born Killers, soţiei sale: don’t think, you’re a fucking idiot. Dar cum să ai mintea limpede, cum să poţi cântări, înmagazinându-te intelectual cu material de la TVR Cultural?

Ce mă emoţionează profund, în acest început de secol XXI, sunt petiţiile (Diderot spunea, peste tot unde nu va fi nimic, citeşte că te iubesc; astăzi, peste tot unde, aparent, nu pare a fi nimic, găsesc petiţiile şi semnăturile voastre). Există, incredibil, dar există şi o petiţie Spune NU desființării TVR Cultural! Observaţi râvna cu care petiţia apără TVR Cultural prin acel semn de exclamaţie tactic. Oamenii cred că pot schimba ceva când ai de-a face cu banul şi politicul? Starea de greaţă care mă cuprinde când dau nas în nas cu societatea civilă… Vă spun o poantă: masele nu au puterea să schimbe nimic; dacă suntem liberi, suntem pentru că ni se permite sau ne permitem. Vorba lui Godard, la liberté coûte cher. Şi, vă rog, nu-mi vorbiţi de lupta voastră, pentru că ea nu vă onorează: trăim într-un stat moraliceşte făcut zob. Cei care au strigat suntem liberi, ar fi putut să strige, la fel de bine, suntem criminali. Ăsta e câştigul maselor. Petiţia de care am amintit a adunat aproape 9000 de semnatari (cam de 1000 de ori mai mulţi decât ar fi trebuit), iar comentariile, în forţă, descriu efectul de orbire şi puţinătatea exerciţiului de judecată exercitate de cei care au semnat-o. Câteva frânturi: a) „Dacă nu te uiţi la TVR Cultural eşti prost”; b) „(TVR Cultural) Ne mai aduce aminte, saii spune unuia ca tine, ca am avut candva niste oameni valorosi… se numeau grigorescu, eminescu, giuvara…. dar dac nu e guta cu salam… neinteresant pentru un prost ca tine si multi alti!”; c) „(TVR Cultural) (…) un post care ghidează o anumită pătură socială, ce refuză kitchul, mediocritatea şi lipsa hranei spirituale”. Dincolo de valul ăsta rectal, mi-a fost dat de la Dumnezeu să aflu că una dintre cauzele desfiinţării TVR Cultural este salariul cu multe cifre al lui Patapievici. Hai să vă mai spun o poantă: ne aflăm într-o scenă identică din 432. Momentul în care proasta de Găbiţa a oftat, după ce domnul Bebe o violase pe ea şi pe prietena ei (ca plată pentru declanşarea avortului): – Băi, şi l-am mai şi plătit pe ăsta… Probabil că acestă linie de dialog este extrasă de pe vremea când plăteam tribut Imperiului Otoman şi, inexplicabil, ne trezeam din nou invadaţi. Băi, şi i-am mai şi plătit pe ăştia! exclama mirat un conducător român scund de statură. Cred că, de aici, putem cădea de acord că fiecare îşi merită soarta. Textul petiţiei contra desfiinţării TVR Cultural este halucinant (sublinierile mele):

————

În conformitate cu hotărârea Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune, nr. 106 din 10.08.2012, se propune o nouă structură ”bazată pe fluxuri de producție și pe fluxuri economice reale și simplificate”. În această nouă structură, canalul TVR Cultural nu va mai exista, el urmând să-și înceteze emisia.

TVR Cultural a fost creat în 2002, având ca model postul franco-german Arte şi alte canale occidentale de cultură subvenţionate, adresându-se în principal publicului educat, doritor de cultură. La noi în țară este singurul canal de acest gen.

În România există o mulțime de lucruri stupide, vulgare, dăunătoare, iar numărul lor este în creștere. Totuși… nu e prea mult să încercăm să distrugem chiar tot ce e bun?

—————

Mai citiţi.

Comentarii

comentarii

Scroll to top