“…sportul, ca tip de serviciu, afectat de actele de coruptie, excede sfera competentei ANPC.” Acesta a fost raspunsul la intrebarea reporterului TV, privind ancheta demarata de DNA, in curtea regelui jocurilor. In consecinta inca nu stim daca jocul organizat este un serviciu si nici daca produsul sau este valabil doar in cazul unui rezultat neviciat. Dar cu iarba cum ramine? A corupe jocul inseamna a-i ignora valorile. Record, fair-play, stil. Nu ar fi singurii muguri rascoliti si striviti sub brazda. Iarba de la supermarket e mai tintit branduita, iar cea din balcon e mai ieftina. Plus ca efectele vecine cu sacrul, transforma totul intr-un business aparent eficient.

Insa pentru placerea cultivata in fereastra, platesti. Scump. Pentru ca zdrobesti ingeniozitatea inconstientului din tine. Si nimic nu poate fi mai pretios de atit. La fel stau lucrurile si in cazul jocului din iarba. Misterul sau este de nepretuit. A cultiva in sinul sau halucinogenul puterii, presupune a plati. Mult. Si nu conteaza moneda. Nici termenul nu conteaza, ci doar capitalizarea pacatului. Labirintul eludarii valorilor are cai nebanuite.

Asadar, ce au in comun iarba, jocul si fereastra de sticla a cutiei electronice? Banii primiti si inca nedovediti? In pofida incercarilor de destelenire ale DNA, preluate si difuzate cu alai, marea suferinta a jocului ramane verbalizarea excesiva, purtata in afara esentelor. Si daca se dovedeste ca cea mai verbalizata liga din jurul mingii rotunde, este cea mai putin jucata? Ca sub clopotul de sticla al intereselor, terenul sintetic a inlocuit verdele jocului? Atunci ceva va fi disparut cu mult inainte de pervertirea rezultatului. Sa fie iarba? Sa fie jocul?

Comentarii

comentarii